* Pentru că au de străbătut un drum de două ore pe jos, părinţii îi ţin acasă * Deşi s-au făcut sesizări la Primărie, de doi ani, oamenii s-au ales doar cu promisiuni
Pentru cei care locuiesc în casele de pe strada Garofiţei drumul spre serviciu sau şcoală e un chin. Ei trebuie să meargă pe jos mai mult de 2 kilometri de acasă până la podul care trece peste Lacul Cătuşa. Dacă găsesc pe cineva care să îi ia de acolo, e bine. Dacă nu, până la cea mai apropiată staţie, au de mers mai bine de o oră pe jos. Drumul e lung, periculos şi pentru adulţi, darămite pentru copiii care nu au nicio vină că locuiesc pe această stradă. Ei sunt cei care au cel mai mult de suferit pentru că merg singuri atâta distanţă. Din această cauză, mulţi au renunţat la şcoală sau la grădiniţă.
„Copilul meu s-a sălbăticit”
„Trebuia să dau copilul la grădiniţă, dar stă acasă. Pentru că nu îl pot duce în fiecare zi şi îmi este teamă să meargă singur pe jos. S-au petrecut atâtea grozăvii pe podul acela: bătăi, violuri. Pentru că nu merge la grădiniţă sau măcar într-un parc, să vadă şi el altceva, s-a sălbăticit singur. Aproape toţi de aici sunt aşa. Dacă mergem încet, cu copilul de mână, facem două ore”, ne explică Maria.
„Nu vrem transport gratis, plătim cursa”
Iulianei îi este foarte greu, în fiecare zi, să îşi ducă fetiţa la grădiniţă: „Vara o mai duc pe jos, dar iarna e foarte greu. E înscrisă la grădiniţa din Movileni. Ar trebui să ne pună un mijloc de transport. Măcar să vină de două ori pe zi. Că nu ne permitem să dăm mereu bani pe taxi. Nu vrem pe gratis, plătim cursa”, spune aceasta. „Sunt foarte mulţi copii care nu merg la şcoală, deoarece nu au părinţii bani de transport. Nu au de mâncare, darămite de drumuri. Şi iarna e greu, că nu avem nici stâlpi de iluminat şi se întunecă devreme. Dacă am avea un maxi taxi care să vină dimineaţa şi seara, ar fi foarte bine”, spune Popa Costel. Miruna Popa e în clasa a IV-a la şcoala Nr. 9 „Calistrat Hogaş”. În fiecare dimineaţă începe orele la 7.30. Pentru a ajunge la timp, se trezeşte cu două ore înainte. Câteodată merge cu taxiul, dar mai rar, pentru că o cursă costă 10 lei. Aproape toţi copiii care ne înconjurau curioşi în timp ce vorbeam cu părinţii sau vecinii lor, ne-au spus că nu merg la şcoală sau la grădiniţă. Peste 140 de suflete uitate de lume
Şapte dintre copiii care locuiesc pe această stradă vin la Centrul de zi al Fundaţiei „Familia” după ore pentru a fi ajutaţi la lecţii sau alte activităţi educative. Doi dintre ei vin pe jos şi ceilalţi cinci se îngrămădesc într-un taxi, iar părinţii fac chetă. „Fie iarnă, fie vară, ei merg pe jos. Sunt vai de capul lor. Cei care pot, vin cu un taxi. În anul 2010, am mers din casă în casă şi am făcut un tabel cu 140 de semnături, depus la Consiliul Local. Ni s-a spus că vor veni să vadă care e situaţia. Nu a venit nici măcar un răspuns scris”, explică Mariana Robea, directorul executiv al fundaţiei. De la Primărie, Nicoleta Manole, purtătoarea de cuvânt, nu ne-a putut da un răspuns clar. „Problema a fost deja discutată. În 2010, când a fost depusă adresa, cu siguranţă că s-a emis un răspuns. De asemenea, cetăţenii mai pot lua cuvântul să îşi spună problemele în şedinţele Consiliului. În măsura în care se poate, se vor găsi soluţii”, a explicat aceasta.
