Povestea lui Ionuţ, un orfan care mai crede în oameni

Scris de Anca Spânu

Vineri, 22 Iunie 2012 00:00

 

• O familie din Galaţi i-a dăruit unui tânăr fără părinţi o speranţă şi şansa unei vieţi mai bune * Prin noi, le mulţumeşte

  ---

Ionuţ Călugăreanu  se străduieşte să depăşească, la fel ca noi toţi, criza economică. Are 26 de ani, dar viaţa a fost mult mai dură cu el decât cu alţi tineri de vârsta lui. A crescut în orfelinat, unde a rămas până la 22 de ani, după care s-a trezit singur. Or, e greu să fii singur pe lume şi când eşti sănătos tun, ceea ce Ionuţ nu este. Cu toate acestea, nu se dă în lături de la muncă, este harnic şi devotat şi, poate cel mai important lucru, crede cu tărie în Dumnezeu. Şi în oameni. Aşa mi-a spus, emoţionat, când a venit la redacţie cu o rugăminte mai aparte: "Vreau să le mulţumesc unor oameni de bine, care m-au ajutat şi mă ajută mereu. Nu am nimic să le dau, dar măcar un cuvânt bun". Încet, încet, am scos de la el o poveste adevărată, dar care pare incredibilă. Şi care ne demonstrează că, şi în condiţii economice vitrege, cine vrea să-şi ajute aproapele o face. Fără să aştepte nimic în schimb. Ionuţ lucrează la Biserica Sf. Nicolae. Din cauza stării de sănătate, nu poate munci decât cu jumătate de normă, atât îi permite legea. De aceea, nici banii câştigaţi de el nu sunt foarte mulţi. La un moment dat, nu-şi mai putea plăti chiria şi a rămas fără acoperiş deasupra capului. Şi atunci, o familie dintre enoriaşii bisericii a decis să facă un bine: i-a dat lui Ionuţ o cameră într-un apartament din Micro 40 şi îi plătesc cheltuielile aferente. Pare simplu, nu? În realitate, este un gest excepţional, cu atât mai mult cu cât binefăcătorii lui Ionuţ nu vor publicitate. El le mulţumeşte însă la fel ca atunci când se roagă pentru sănătatea lor: "Elena, George, Mihai, Constantin, Roxana-Nicoleta şi Violeta, pentru ei mă rog, să le dea Dumnezeu atâta bine cât mi-au dat şi ei mie. De asemenea, mă rog pentru prietenul meu, Viorel Ştefan, cu care împart apartamentul şi care tocmai a împlinit, pe 17 iunie, 27 de ani. Îi doresc sănătate şi îi mulţumesc pentru tot sprijinul. Mulţumesc de asemenea părintelui Costel şi părintelui Ioan şi familiei Macovei, tuturor celor de la biserică. Şi lui Dumnezeu, mai ales".

94 de tineri, încă în grija statului

Ionuţ nu este singurul tânăr pe care familia l-a abandonat. Pintre noi trăiesc şi învaţă 94 de tineri cu vârsta de peste 18 ani care sunt încă în grija statului. Emilia Manon Cristoloveanu, directoarea Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi, ne-a dat mai multe amănunte: "Dintre 393 de copii şi tineri ocrotiţi în sistem rezidenţial, 94 au peste 18 ani. 21 dintre aceştia urmează să fie externaţi în perioada imediat următoare. Avem un centru pentru tineri, cu o capacitate de 16 locuri, unde pot sta şase luni, timp în care le căutăm casă şi masă, de lucru. Nu e o slujbă uşoară însă, de aceea orice sprijin este binevenit şi mă bucur să aud că sunt oameni care îi ajută pe aceşti tineri, fiindcă limitele legii sunt clare. Tinerii pot rămâne până la 26 de ani în grija noastră, dacă urmează o formă de învăţământ, la zi şi dacă nu obţin venituri de natură salarială. Avem, în acest moment, 15 studenţi, unii în Galaţi, la Inginerie Electrică şi Calculatoare, la Istorie, la Litere, la Drept, dar şi la Arte plastice, în Cluj şi la Informatică, în Iaşi. Sunt copii buni, care reuşesc în condiţii speciale. Mai ales emoţional, e dificil să ştii că părinţii nu te-au putut creşte sau nu au dorit s-o facă".