Am stat de vorbă cu un om extraodinar. Marta Iozefina Bencze este o persoană care are un handicap fizic, dar este mai plină de viaţă şi de veselie decât multe alte persoane pe care le-am cunoscut. Are 35 de ani, provine dintr-o familie unită şi este cea mai mare dintre cei trei copii ai familiei.
În prezent este studentă la master, la Facultatea de Drept a Universităţii „Dunărea de Jos” şi spune că nu s-a gândit nicio clipă să renunţe la studii, în ciuda dizabiliăţii fizice pe care o are şi a piedicilor pe care le-a întâlnit de-a lungul anilor. „Am dobândit această dizabilitate la vârsta de 14 ani. M-am trezit într-o dimineaţă de noiembrie şi au început să mă doară picioarele. M-am aşezat la marginea patului şi nu am putut să mă mai ridic. Până atunci nu am avut nicio problemă de sănătate. Acest angiom a apărut în urma unei lovituri puternice, ceea ce este foarte posibil, pentru că eram o fată foarte energică şi băieţoasă: săream, făceam mult sport”, a explicat Marta.
„Orice lucru se clădeşte cu grijă şi răbdare”„La 14 ani am îngheţat un an şcolar, clasa a VIII-a. Apoi am fost la Mangalia, unde se făcea, pe lângă recuperarea fizică, şi şcoală. Nu am vrut niciodată să renunţ la şcoală, chiar dacă părinţii mei, din dorinţa de a mă proteja, nu îşi doreau sa mă lase într-un loc necunoscut doar pentru a învăţa. Eu conştientizam că încă mă duce mintea şi că vreau să fac asta, chiar dacă am făcut pauze pentru că starea de sănătate nu mi-a permis. Am vrut să termin liceul, apoi facultatea şi aşa mai departe. Orice lucru se clădeşte cu grijă, cu răbdare şi se urcă fiecare treaptă. Dacă stai să te întrebi cum o fi acolo sus, la etajul 10, pierzi tot farmecul. Înseamnă că nu iei treptele pe rând. Eu le-am luat”, mai spune Marta.
Zece ani de sport de performanţă
Tânăra povesteşte că nu şi-a ocupat timpul doar cu şcoala. Are în spate peste 15 ani de lucru în organizaţii nonguvernamentale ca voluntar, director executiv sau jurist. De asemenea, sportul i-a plăcut de când era mică, aşa că l-a practicat indiferent de circumstanţe. A practicat, timp de zece ani de sport de performanţă pentru persoanele cu dizabilităţi: baschet, atletism, aruncarea greutăţii, popice, tir cu arcul, tenis de masă. Şi nu a s-a limitat doar la atât: a câştigat titluri de vicecampioană naţională la tenis şi atletism. Şi acum mai participă la crosuri, dar mai mult din solidaritate.
„Nimeni nu e dator să facă ceva pentru noi”
Deşi întâmpină greutăţi în a ajunge în fiecare sală a facultăţii, pentru a fi prezentă la cursuri, Marta a fost inclusă, într-un program desfăşurat de Universitatea „Dunărea de Jos” dedicat studenţilor cu dizabilităţi care vor să înveţe. „În trecut, persoanele cu dizabilităţi nu optau pentru educaţie din lipsa banilor sau a atitudinii profesorilor sau a colegilor. Universitatea are sedii cu clădiri vechi care aparţin patrimoniului şi nu pot fi modificate pentru a permite accesul celor cu handicap. Prin acest proiect, au încercat să ne ajute. Avem câte un mentor care ne îndrumă, ne ajută în relaţia cu profesorii. La început, eram frustrată pentru că nu puteam ajunge în toate sălile de curs. Dar dacă m-aş împiedica de orice barieră întâlnită, nu aş ajunge nicăieri. Când nu am putut ajunge la un examen, am vorbit cu mentorul care i-a prezentat profesorului situaţia mea. De asemenea, am luat şi eu legătura cu profesorul pe mail. Trebuie să conştientizăm că nimeni nu e dator să facă ceva pentru noi. Trebuie să oferim noi soluţiile, fără a spune „am un handicap şi merit să faci asta pentru mine”. Omul te ajută, dar dacă ceri de prea multe ori, înseamnă că eşti puturos ori nu te duce capul”, mai spune Marta Iozefina.
„Personalităţi cu handicap care au influenţat istoria”
Marta Iosefina a scris şi o carte, cu ajutorul unei fundaţii cu care colaborează, „Personalităţi cu handicap care au influenţat istoria”, care a fost primită foarte bine de public. „Aici sunt informaţii despre 100 de personalităţi din lumea întreagă care au trăit în timpuri diferite şi au excelat în literatură, cinematografie, sport. Oameni care, în ciuda dizabilităţii dobândite au reuşit să se facă cunoscuţi la nivel internaţional: Julia Roberts, Ion Creangă, Stephen Hawking şi mulţi alţii”. Marta a adăugat în prefaţa cărţii un gând motivaţional: „În fiecare zi când mă trezesc îmi spun că, atâta timp cât soarele este pe cer iar mintea îmi este limpede, am datoria faţă de mine în primul rând să TRĂIESC fiecare secundă, să realizez tot ceea ce îmi propun, să iubesc, să învăţ, să ajut şi cel mai important să fiu un OM egal cu toţi ceilalţi, dar unic în felul meu”.
