Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Galaţi este un serviciu public strategic de apărare a oamenilor, scopul său fiind paza contra incendiilor. Din 2005 a preluat şi Serviciul de protecţie, pregătire şi educaţie preventivă a populaţiei (fostul Inspectorat de Protecţie Civilă) şi, se înţelege, şi misiunile de intervenţiile în situaţii extreme, cum ar fi: calamităţi naturale, alunecări de teren, căderi masive de zăpadă, cutremure.
Eroii de lângă noi
Privită din exterior, viaţa salvatorilor pare spectaculoasă şi asemănătoare cu aceea a eroilor din marile filme de aventuri, dar ei sunt oameni ca şi noi; au aceeaşi alcătuire din carne şi oase, numai că au o pregătire profesională şi psihică de excepţie. Cum adeseori ne-am concentrat atenţia doar asupra celor salvaţi, e momentul să ne punem întrebarea cine sunt salvatorii?
"Sunt ofiţeri şi subofiţeri pregătiţi pentru misiuni de excepţie, oameni care au acasă o familie cu copii şi care adeseori îşi pun viaţa în slujba celorlalţi, întotdeauna neajutoraţi. Faptul că în toate misiunile grele - inundaţiile din 2005, 2007 şi 2010, acţiunile de deszăpezire din iarna aceasta şi multe altele - la Galaţi nu s-a pierdut nicio viaţă omenescă în timpul misiunilor de salvare este o dovadă de bună pregătire profesională şi psihică a lucrătorilor noştri”, ne spunea, deunăzi, colonelul Vasile Balaban, inspector şef împuternicit al ISU Galaţi.
Întocmai ca biblicul Noe
Marea familie ISU numără aproximativ 400 de salvatori. Plutonierul adjutant şef Lefter Culiţă şi plutonier adjutant şef Costică Năstăsache sunt doi dintre cei care, cu ajutorul unei ambarcaţiuni, întocmai ca biblicul Noe, au înfruntat, la inundaţii, apele tulburi, pentru a-i salva de la înec pe gălăţenii din Cosmeşti, Torceşti, Tecuci sau Galaţi. „Privind cu detaşare în urmă şi fără mânie, cred că inundaţiile au fost evenimentele istorice care ne-au dat cel mai mult de furcă. În ansamblul misiunilor noastre, depăşirea problemelor din timpul inundaţiilor de la Cosmeşti au fost cele mai delicate momente. Apa trecea de 1,70 metri înălţime, pe alocuri avea chiar doi metri şi ne deplasam cu ambarcaţiunea noastră pe deasupra gardurilor, a unor contrucţii luate de ape şi a materialelor care erau aduse de-a valma de puhoaie. Exista în fiecare clipă riscul să pierdem controlul ambarcaţiunii”, ne povestea Lefter Culiţă, unul dintre salvatorii ISU.
Cu cei de acasă în suflet
"Apele erau stăpâne de-a lungul şi de-a latul şi se deplasau cu o viteză surprinzătoare. Plus curenţii care ne puneau tot timpul în dificultate", intervine colegul său de ambarcaţiune, plutonierul adjutant şef Costică Năstăsache, care a trecut prin aceleaşi momente. Cu o smerenie neafişată, ba chiar puţin îngrijoraţi să nu-i transformăm în "eroi de film", cei doi ne-au povestit că în mijlocul apelor au simţit adeseori mâna întinsă şi nevăzută a lui Dumnezeu, care i-a ajutat în misiunea lor de a-i purta deasupra apelor pe oamenii surprinşi de potop, de a-i încredinţa elicopterului aflat în misiune. „Când eşti în toiul misiunii şi furia naturii trebuie stăpânită, uiţi de cei dragi, dar pe ei îi purtăm în suflet. În fond, familia de acasă, familia de la serviciu sunt suportul biruinţelor noastre. Întotdeauna te gândeşti că cineva îţi poartă de grijă, pentru că viaţa ta şi acţiunile tale au un scop înalt, salvează alte vieţi”, povesteşte unul dintre bărbaţi.
La Potop, Noe a salvat pe corabia sa câte o pereche de vieţuitoare din fiecare specie. La Galaţi, salvatorii ISU i-au salvat pe toţi oamenii, ba chiar mai mult... „După ce scosesem oamenii dintre ape, inclusiv pe cei care refuzaseră în primele ore ale inundaţilor să-şi părăsească gospodăriile, o bătrână m-a rugat să-i salvez câinele şi cloşca cu vreo câţiva puişori, cu care se urcase pe acoperiş. Avea atâta dragoste în ochii, încât am făcut cale întoarsă şi i-am îndeplinit dorinţa", spune Costică Năstăsache.
