- Câteva tarabe amărâte şi vreo trei standuri aruncate neglijent pe trotuar formează acum ceea ce odată era cea mai "spălată" piaţă din Galaţi * Locatarii blocurilor din Mazepa se plâng şi de faptul că liniştea a dispărut demult din cartier, găştile de adolescenţi, hoţii şi boschetarii făcându-şi propria lege
În urmă cu circa două decenii nu era, poate, locuitor al Galaţiului care să nu fi visat să ajungă fericitul proprietar al unui apartament în Mazepa. Zona, recomandată de poziţionarea centrală, dar şi de oamenii care o populau - cu o educaţie peste medie, cu profesii care îi situau pe scara superioară a societăţii - dar şi de liniştea şi civilizaţia caracteristice unui cartier "bun" făceau din Mazepa o Mecca a aşezărilor rezidenţiale de la malul Dunării. Democraţia şi capitalismul par însă să nu îi fi priit din cale afară cartierului din zona zero a Galaţiului, provocând mai degrabă o uzură, care a dus, încet, încet, la degradare. Astfel, la aproape 23 de ani de ani de la Revoluţie, Mazepa suferă din cauza lipsei unui comerţ civilizat, a unei pieţe decente şi este bântuită, tot mai des, de găşti agitate de tineri, de boschetari care se înmulţesc ca ciupercile după ploaie şi de mizerie care îţi lezează retina şi îţi mută nasul din loc.
"Ancora", Cenuşăreasa pieţelor
Altădată populat şi plin de viaţă, complexul "Ancora" este acum un mare ansamblu de construcţii în care mai rezistă eroic câţiva comercianţi: de pâine, de mâncare pentru animale şi cam atât. În rest, o terasă al cărei patron a tras obloanele probabil din cauza concurenţei de la bodegile alăturate, mai vechi în peisaj, şi fostul "Alcom", care de ceva timp nu mai este nici el la îndemâna locatarilor din zonă pentru cumpărăturile curente. În rest, câteva standuri cu legume şi fructe, ale unui întreprinzător din zonă, care dau străzii un aer fanariot şi nicidecum occidental, şi vreo zece tarabe amărâte uitate în spaţiul cu nume de piaţă din spatele complexului. "Avem cea mai scumpă piaţă din oraş şi arată şi urât, dezolant", ne întâmpină câţiva locatari din zonă, nostalgici după vremurile când piaţa de la Ancora era, chiar dacă mai scumpă, bine îngrijită şi aprovizionată. În ziua în care am trecut noi prin cartier, doar două femei îşi expuseseră legumele şi zarzavaturile la vânzare, dar situaţia nu era una excepţională, ci una obişnuită: comercianţii au migrat spre alte pieţe în care li s-au oferit condiţii mai bine de a-şi vinde marfa, ne asigură una dintre vânzătoare.
"Înainte era plină piaţa asta, acum mai suntem doi-trei. Au plecat toţi, spre alte pieţe unde s-a mai făcut câte ceva. Eu vin de zece ani aici, sunt din Vânători, şi nu m-am îndurat să plec. Mi-am făcut clienţii mei şi mă chinui aşa, dar condiţiile sunt sub orice critică. Nici măcar WC nu mai avem, era unul ecologic în partea cealaltă a complexului, dar l-au luat. Unde să ne ducem noi, amărâţii ăştia care stăm aici? În boscheţi?", se întreabă femeia care refuză să-şi dea numele.
Ştie că marfa pe care ea şi colega ei de la taraba de vizavi o oferă spre vânzare este, poate, la preţ mai mare decât în alte pieţe din oraş, dar spune că nu are de ales. Trebuie să plătească chiria la tarabă şi nu poate coborî preţurile cu mult sub cele practicate de "concurenţa" de la standurile din faţa fostului "Alcom".
"Plătesc opt lei pe zi pentru o tarabă şi dacă mă mai întind puţin pe altă tarabă, plătesc zece lei şi chiar mai mult. Nu e vânzare. Lumea preferă să se ducă în altă parte, e descurajată şi de cum arată piaţa, şi de preţuri. Am lăsat şi eu preţurile mai mici, dar nu pot prea mult, că trebuie să plătesc chirie, transport. Am vrea să venim cu lapte, dar nu ne-a făcut nimeni condiţii şi altfel nu ne lasă. Laptele îl ţinem în râu, dimineaţa îl luăm, îl punem în lada frigorifică, apoi îl aducem cu maşina aici şi îl dăm cui ştim că îl cumpără. Nu ştiu de ce nu au amenajat un colţişor aici, închis, pentru lapte şi brânză, că mai sunt femei care vor să vândă şi le este frică", se dezlănţuie comercianta.
Boschetarul de sub tarabă
Preţurile piperate şi lipsa de implicare în amenajarea pieţei din cel ce se vrea cel mai "spălat" cartier al oraşului nu sunt singurele chestiuni care-i alungă deopotrivă pe comercianţi şi pe clienţi. Oamenii străzii, iviţi în număr mare în Mazepa, şi-au găsit sălaş în piaţa din cartier, disputându-şi teritoriul cu producători care plătesc chirii şi vin zilnic pentru a-şi vinde produsele. "Ne-au invadat. Deunăzi, m-am certat cu unul, că de ce nu îl las să doarmă pe tarabe. Că piaţa nu e numai a noastră şi că să nu închidem tarabele, că ei vor să doarmă în ele. Dar oricum sunt goale, nu pot să îmi închid marfa peste noapte? Trebuie să doarmă boschetarii? Ne e şi frică să nu ne spargă lacătele şi să ne trezim într-o zi că nu mai avem ce pune pe tarabă. De râie scapi, dar de ei nu", conchide vânzătoarea.
Haos în miez de noapte
Dacă mizeria, trotuarele neasfaltate sau lipsa unei pieţe decente le fac zilele amare locuitorilor din Mazepa, nici nopţile nu sunt mai dulci. Şi asta din pricina gălăgiei pe care, susţin mulţi dintre localnici, o fac diverse găşti care se adună la colţul blocurilor noapte de noapte. "De câini am mai scăpat un pic, dar în ultima vreme este o adevărată ofensivă a adolescenţilor, am impresia ca până la vârsta de liceu. Vin câte 10-20 aici, la G-ul de lângă piaţă şi fac o gălăgie de nedescris. E ceva de groază, nu poţi să le spui nimic, pentru că vorbesc nişte lucruri pe care nu pot să le reproduc. Odată m-am luat de ei şi unul mi-a zis: Vrei să te bag în portbagaj? Poliţiştii locali vin rar de tot şi când apar se iau de nenorociţii ăştia care mai vând şi ei două ouă şi mai ştiu eu ce", ne dezvăluie Grigore Sârbu Pătrăşcuţă (66 ani). Aceeaşi situaţie am aflat că se înregsitrază şi la câţiva meti mai încolo de G-uri, respectiv la Şcoala nr. 28.
"Există acolo un teren de sport acoperit, care se închiriază amatorilor de fotbal. Uneori joacă până la orele 24.00, iar vara chiar şi mai târziu. Ei bine, când ies ţipă şi înjură de se aude până la blocuri. E deranjant să te trezeşti în miez de noapte în felul ăsta. Mai mult, după meci se retrag pe băncuţele de la blocul D2 şi îi prinde acolo şi ora 3.00 dimineaţa. Vă daţi seama ce e la gura lor, dar nu îi deranjează nimeni", se plânge şi Grigore Ichim (71 ani).
