Poveşti de viaţă ale românilor din Italia

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Vă prezentăm pe scurt poveştile câtorva români stabiliţi în Italia despre care am mai scris.

Aura

Gălăţeanca Aura Angheluţă este elevă la Liceul Clasic European din Udine. Despre ea au scris şi ziarele italiene, impresionate de meritele şcolare ale fetei. Aura a luat premiul I la concursul literar „Sensule d’Arint”, scriind propria poveste de viaţă. Când a intrat în clasa I, la şcoala din Udine, Alexandra Aura Angheluţă nu ştia un cuvânt în italiană. Deşi a plecat cu handicapul limbii, Aura şi-a lăsat colegii în urmă, şi-a absolvit clasele cu zece pe linie. Aura vorbeşte italiană, engleză, germană şi română, plus friulana, dialectul zonei. La Liceu are 50 de ore pe săptămână şi colegi din India, Grecia, Austria, Germania şi… România.

13 ore de muncă pe zi

Tache Angheluţă a muncit la combinatul de la Brăila până s-a închis. A ajuns în Italia ajutat de fratele mai mic. Acum trudeşte într-o fabrică.

Doamna Maria, soţia lui şi mama Aurei - o mână de femeie - lucrează la măcelărie. Mai întâi a făcut curăţenie, acum face de toate: curăţenie, măcelărie, vânzare, până la 13 ore pe zi.

Pizza românească

Italienii din Verona mănâncă pizza făcută de mâinile îndemânatice ale Valericăi, sora lui Tache Angheluţă. Dna Valerica a lucrat 15 ani la IAS Şendreni, unde a fost casieră.

De peste patru ani e la Verona, unde a ajuns cu sprijinul cumnaţilor. După ce a stat opt luni degeaba, şi-a găsit de lucru ca menajeră la o familie şi la pizzerie.

“Când m-am angajat, doamnele îmi spuneau să fac asta şi asta, eu nu înţelegeam nimic, dar ştiam că m-am dus să fac curăţenie şi am făcut ca la mine acasă. S-au crucit: Doamne, nu au fost scoase lucrurile din casă de când ne-am mutat aici! Tu faci mai mult decât ţi-am fi spus noi să faci!

M-au testat aproape un an. Acum îmi lasă cheile pe mână când pleacă în concediu. Muncesc între nouă şi 14 ore pe zi”, spune dna Valerica.

Ştefan, soţul ei, lucrează în construcţii. “Pleci la 6,30, vii la 19,00, dar ştii pentru ce munceşti. Doar duminica e liber, că sâmbăta eu muncesc cinci ore ”, spunea bărbatul.

Elena şi Victor

Victor Ciobanu a deschis drumul rudelor în Italia. “Am lucrat în Combinat, puteam să fac orice, dar nu aveam o casă. În ’99, după 11 luni de muncă în Italia, am cumpărat un apartament în Galaţi.

Viaţă de câine am dus în primele luni, mă adăposteam în case abandonate, în fabrici. Soţia mea, Elena, a stat cinci ani singură în ţară. Acum am firma mea şi plătesc taxe de 11.000 de euro pe an în Italia.”

Elena face menajul unei familii, iar băiatul lor de 14 ani învaţă şi e fotbalist la o echipă satelit a lui Chievo Verona. Soţii Ciobanu şi-au cumpărat casă în Italia cu 175.000 de euro.

Ziaristă, în timpul liber

Aurelia Ceoromila, cudălbeancă de-a noastră, absolventă de Chimie Alimentară, este de ani buni în Italia. Pe lângă faptul că şi-a adus familia şi munceşte acolo, mai face şi un important serviciu pentru cei din comunitatea românească.

Scoate, cu ajutorul patronului său, un mic ziar, prin care încearcă să le fie de folos, celor care au plecat din ţară, cu informaţii utile, legislaţie, prin care încearcă să-i adune şi să le rezolve problemele.

Citit 2120 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.