Simona, luptătoarea din scaunul cu rotile: „Cea mai frumoasă zi din viaţa mea va fi când o să merg”
Foto: Simona, alături de kinetoterapeutul Alexandra Vlăsceanu

Simona, luptătoarea din scaunul cu rotile: „Cea mai frumoasă zi din viaţa mea va fi când o să merg”
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Un diagnostic greşit şi multă indolenţă medicală au condamnat-o pe Simona Neacşu să stea 12 ani într-un scaun rulant * Aceleaşi halate albe erau mai grăbite să-i semneze certificatul de deces decât să încerce să o vindece * Şansa i-a surâs datorită Fundaţiei „Inimă de Copil” şi a doctorului Alexandru Ulici


Pe Simona Neacşu am descoperit-o la „Ziua Copiilor Noştri”, sărbătoarea Fundaţiei „Inimă de Copil”, când maturitatea şi înţelepciunea de pe chipul ei m-au făcut să mă gândesc la un înger aşezat în scaunul cu rotile. Aveam să o cunosc mai bine la Centrul de recuperare şi reabilitare pentru copii cu dizabilităţi Galaţi, al „Inimii de Copil”, acolo unde, de doi ani, Simona face gimnastică medicală cu kinetoterapeutul Alexandra Vlăsceanu, recuperare pe care apoi, cu o determinare fantastică, o continuă acasă. Şansa ei a fost să fie văzută, chiar în centru, de un kinetoterapeut din Franţa, care i-a spus că diagnosticul dat a fost greşit, că poate fi operată şi are şanse să meargă. Dincolo de problema picioarelor ei, Simona este o elevă de excepţie, premiantă, a trecut în clasa a VI-a la o şcoală obişnuită, nu specială, şi este unul dintre cei mai buni copii din clasă. Atâta doar că spre deosebire de colegii ei, nu poate merge…

Interviu cu un viitor preşedinte

Aşezată pe salteaua pe care execută la fiecare şedinţă de kinetoterapie sute de abdomene şi de flotări, Simona mi-a vorbit cu optimismul şi înţelepciunea unui om matur care îşi înţelege problema şi e dornic să o depăşească. „Sunt elevă în clasa a VI-a, îmi plac cel mai mult istoria şi matematica. Unii colegi mă invidiază că învăţ mai bine decât ei. Copiii care nu învaţă or să ajungă pe străzi, n-or să aibă din ce trăi. Am mulţi prieteni şi ei mă consideră un om normal. Cea mai frumoasă zi din viaţa mea va fi când o să merg”, ne-a mărturisit Simona. Am fost curioşi cum se vede ea peste zece ani. „Peste zece ani mi-ar plăcea să fiu preşedintele României. Le-aş da o grămadă de bani tuturor oamenilor. Aş face spitale, ca să se facă oamenii bine. Şi le-aş da la toţi vile în care să stea”, ne-a spus Simona. Dar până la preşedinţie, vrea să urmeze studii economice.

O injecţie letală, ca să nu se mai chinuiască!

„Simona este o luptătoare şi sincer mai bine mă sfătuiesc şi mă înţeleg cu ea decât cu oamenii mari”, ne spune mama adolescentei, Georgiana Neacşu, şi asistenta ei personală. Împreună cu fiica mai mare, elevă în clasa a XI-a, luptă pentru sănătatea Simonei. Mama nu-şi poate explica de ce Simona n-a mers niciodată: „La naştere, nu ştiu ce s-a întâmplat. Am întrebat şi mi s-a spus «Bine că a ieşit cum a ieşit şi n-a murit!». Nu i s-a făcut o radiografie la bazin până anul acesta, tot i se făcea la coloană, unde nu-i găseau nimic. M-am dus la spital la Iaşi când avea două luni şi am fost întrebată dacă am bani la mine şi dacă mai am copii. Nu pricepeam ce vor. «Ştiţi… n-ar trebui să o lăsaţi să se chinuiască şi să vă chinuiţi… să-i facem o injecţie letală». Am cerut externarea! Câte zile va avea, va avea, dacă va fi să meargă sau nu, ce-o să vrea Dumnezeu!”, îşi aminteşte mama.

„La grădiniţă m-a întrebat de ce nu poate să meargă ca toţi copiii. Mă ruga să iau picioarele surorii să i le pun şi ei, ca să meargă. Nu a mers niciodată. Dar în loc să i se atrofieze muşchii, s-a dezvoltat armonios. An de an îi cumpăr haine şi încălţăminte cu un număr mai mare. Mi s-a spus că la 18 ani să mă pregătesc de tot ce trebuie…”, spune mama.

Cel mai traumatizant moment a fost la Spitalul „Marie Curie” din Bucureşti acolo unde un celebru ortoped, lăudat în toată lumea pentru minunile făcute altor copii a întrebat-o verde în faţă din ce trăieşte şi cum se descurcă. Georgiana este o mamă singură, care plăteşte chirie pentru casa în care îşi creşte copiii frumos, dintr-un salariu mic de asistent personal. „«Şi tu vrei să bagi bani în asta? Când o muri vrei să fie dreaptă, să o aşezi frumos în coşciug?», aşa mi-a spus. Fata era pe hol. A avut un şoc, trei luni nu şi-a revenit”, povesteşte mama. Amândurora, credinţa în Dumnezeu le-a dat putere.

Miracol după prima operaţie

Simona se pregăteşte pentru cea de-a doua operaţie la şold, după ce prima, la celălalt picior, a fost un succes. „Pe noi ne-a uimit cel mai mult când a venit după prima operaţie şi a povestit cât de mult i-a plăcut în spital. Nu auzi un copil să spună asta! A întrebat medicii de toate instrumentele din sala de operaţii, de la terapie intensivă, şi a luptat foarte mult. A fost operată la Spitalul Grigore Alexandrescu, de către dr. Alexandru Ulici, care face aceste operaţii cu sprijinul fundaţiei Sera. A fost operată fără bani, ceea ce este extraordinar, pentru că altfel nu şi-ar fi putut permite. Luxaţia de şold a atras şi o modificare a coloanei vertebrale. În clipa în care i s-a pus şoldul la loc, coloana s-a îndreptat şi ea şi stă mai bine în scaun, iar când va face următoare operaţie şi pe cele care vor veni este posibil să poată să pună paşi”, ne explică Alexandra Vlăsceanu, kinetoterapeutul cu care lucrează din 2010. „La prima ei radiografie la bazin, nu avea capul femural la piciorul drept. După operaţie, a început să-şi facă apariţia capul femural. Şi medicul spunea că e o minune, că nu a văzut aşa ceva în viaţa lui. Dacă ar fi fost operată cu ani în urmă, ar fi fost mult mai bine”, spune mama Simonei, aşteptând clipa în care copila ei va putea să păşească. Şi să încalţe pantofii cu toc la care visează ca orice viitoare domnişoară…

 

Citit 4908 ori Ultima modificare Vineri, 12 Octombrie 2012 19:10

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.