Poveste intuită din gesturi şi sunete dezarticulate * În spatele hainelor mizere se ascund probleme psihice
Pe femeia care îşi face veacul în Micro 19, în zona unde întoarce troleul, am găsit-o încă de la prima oră, la intrarea în piaţă, stând în faţa unei alimentare şi muşcând cu poftă, dar cu greutate, dintr-un colţ de pâine, pentru că nu mai are niciun dinte. Îmbrăcată cu mai multe rânduri de haine ponosite, pentru a se proteja de frig şi pentru că sunt singurele pe care le are, femeia ţine strâns în mână sacoşa de plastic în care îşi cară zi de zi „averea”. E intimidată de orice privire fixă şi pare să se teamă de ceva, pentru că la vederea aparatului foto se face nevăzută prin mulţime, gesticulând şi scoţând sunete dezarticulate, într-un limbaj doar de ea ştiut.
Trecutul femeii pare să fi fost marcat de violenţe
Vânzătoarele din piaţă o ştiu şi s-au obişnuit cu ea. Doar câteva dintre ele i-au câştigat încrederea şi au încercat să-i afle povestea, însă nu au reuşit să-i înţeleagă nici măcar numele. Au botezat-o Maria, iar ea pare că ar răspunde la noua identitate. Cu greu femeile au aflat că Maria a plecat de acasă, din Timişoara, pentru că nu mai suporta bătăile pe care le primea de la sora sa, care îi încasa şi pensia. Tot acestea au observat că Maria se teme de spaţiile închise şi mai ales de bărbaţi, însă are momente când e violentă şi sare la bătaie din senin. Trauma femeii, repulsia faţă de bărbaţi, dar şi comportamentul imprevizibil, uneori violent, o transformă într-un pericol pentru cei din jur. Vânzătoarele povestesc că au surprins-o pe Maria scuipând trecătorii şi că a sărit de câteva ori să-l bată pe fiul unei colege, un băiat de tarabă. „Nu i-a făcut nimic. Dar de fiecare dată când îl vede se manifestă urât, probabil că îl confundă cu cineva din trecut. Nu ştim ce-o fi în capul ei”, adaugă una dintre comerciante.
Probleme psihice şi refuzul internării
E clar că în spatele aspectului dezordonat şi al hainelor mizere se ascund şi grave probleme psihice. Tot clar e că locul unei astfel de persoane nu e pe stradă. Femeile care o ştiu spun că nu au cunoştinţă să fi fost luată vreodată de poliţie sau să fi fost dusă la vreun centru. Ştiu doar că de fiecare dată când Maria vede un om în uniformă fuge. Iar în momentul în care femeile care vând în piaţă îi propun să o ducă la azil, unde are un acoperiş şi o farfurie de mâncare, devine agitată sau le explică mai mult prin semne că nu are acte.
Nu e plăcut să vezi astfel de oameni la fiecare colţ de stradă. Şi e cu atât mai neplăcut atunci când sufletele astea rătăcite atentează la normalitatea trecătorilor, umblând dezbrăcaţi, scoţând tot felul de sunete dezarticulate, scuipând şi înjurând fără motiv, în stânga sau în dreapta.
