Biserica ”Vovidenia” însumează 222 de ani de existenţă materială şi zece ani de la resfinţirea din 2002. "Vovidenia gălăţeană" este locul unde au păşit cu sfială Domnul Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, deputaţi în Divanul Ad-hoc al Moldovei la 1857. Biserica este o pagină memorabilă a Unirii, fiindcă de aici au iradiat ideile unirii românilor la 1859.
Primul Altar, susţinut de banul Ioan Cârjă
Zidit la 1790, prin susţinerea banului Ioan Cârjă, locaşul are rădăcini adânci în istoria locului. ”Tradiţia spune că înainte de actuala zidire exista o biserică din nuiele şi lut, ridicată de negustorul Stavrică”, ne pune în temă părintele Octavian Pelin, paroh al Bisericii din 1987. Locaşul a fost sfinţit la 21 noiembrie 1790, de parohul Gh. Avram, delegat al Episcopului Antonie Gherman Clipa de la Roman. La 1821, biserica a fost ţinta atacurilor turceşti, în contextul Eteriei, fiind incendiată şi distrusă.
Biserica, realizată din cărămidă, cu ziduri de 1,25 metri, are plan triconc şi este decorată cu elemente specifice arhitecturii moldoveneşti. Are pridvor, pronaos, naos și altar. Vremurile grele nu au permis ca biserica să fie îmbrăcată în pictură prea repede. Abia în 7 iulie 1851 au fost începute ”zugrăvitul şi poleitul catapetesmei”, „Poartă a Cerului”, în spiritualitatea ortodoxă. Sculptura, în stil neoclasic, este din lemn de cireş, poleită cu aur.
Anii Unirii
Un moment aparte în istoria locului este anul 1857, la alegerile în Divanul Ad-hoc al Moldovei (5 septembrie 1857). Gălăţenii i-au desemnat ca deputaţi în înaltul for pe Al. I. Cuza (fost pârcălab de Galaţi) şi Costache Negri. Însoţiţi de electorii entuziaşti din Galaţi, deputaţii au venit la „Vovidenia” să-I mulţumească lui Dumnezeu. Aleşii au jurat pe Sfânta Cruce şi Evanghelie că vor ”fi credincioşi cererilor” şi scopului pentru care au fost trimişi în fruntea ţării, ne informează istoricul Paul Păltănea.
"În istorica biserică a fost concepută ideea de unire în cuget şi simţiri a tuturor românilor, idee care a stat apoi la baza Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Domnul Cuza şi unioniştii gălăţeni au avut ca model al unirii ideea comuniunii Sfintei Treimi, Vlădica Melchisedec Ştefănescu fiind cel care le-a fost sfetnic", spunea la una din sărbători, ÎPS Părinte Casian.
Domnul Cuza, la Înviere
Biserica a avut statut de Catedrală până la secularizarea averilor mănăstireşti, în 1863. Între paginile aparte, reţinem prezenţa la "Vovidenia", în 1863, a Domnului Al. I. Cuza şi a soţiei sale Elena, când au participat la slujba de Înviere. Mama domnitorului, Sultana Cuza, fiind enoriaşă a bisericii, a fost înmormântată aici, la 2 mai 1865. Mai târziu, trupul său a fost strămutat la Ruginoasa, unde îşi duce somnul de veci Domnul Cuza, din 15 mai 1873. Însă, mormântul şi crucea Sultanei Cuza, restaurate, sunt mărturie a vremurilor de odinioară.
Resfinţită în 2002
Un moment greu a fost la cutremurul din 31 mai 1990, când Biserica "Vovidenia" a rămas fără turle. Cu binecuvântarea Arhiereului locului, părintele Octavian şi enoriaşii au susţinut lucrările de restaurare. „A fost consolidată biserica după fotografii vechi, au fost aplicate centuri de siguranţă pe verticală şi pe orizontală la interior şi exterior, iar în zidul pereţilor au fost implantate grinzi de beton armat şi a fost întărită rezistenţa fundaţiei", ne povestea părintele. Restaurarea a vizat şi frumoasa pictură, făcută în tehnica fresco de artiştii Cristian Condurache, Petru Tulei şi Dan Bălan. Îmbrăcată ca o mireasă, în 21 noiembrie 2002, biserica a fost resfinţită de ÎPS Casian.
Parohia are o cantină care hrăneşte 30 de semeni necăjiţi şi, recent, a fost binecuvântată casa mortuară. Din 2006, aici s-a alăturat în slujire părintele Gabriel Pelin, fiul prea cucernicului părinte Octavian, care susţine un frumos program catehetic cu copiii.
