Perimetrul staţiei din Piaţa Centrală este o zonă în care regulile nu există, sau mai degrabă ele sunt ignorate de toţi participanţii la trafic, fie ei şoferi sau pietoni. Aşa că nu de puţine ori aici se formează ambuteiaje soldate cu minute bune de nervi întinşi la maxim, claxoane şi înjurături cât mai colorate, maşini parcate parcă special ca să încurce circulaţia şi pietoni fugăriţi efectiv, de câte un şofer grăbit sau furat de peisaj.
Singurul lucru bun: în staţie există mijloace de transport pentru fiecare buzunar, de la tramvaie şi autobuze, până la maxi-taxi şi taxiuri, în schimb, condiţiile sunt cele care lipsesc cu desăvârşire. Călătorii sunt vărsaţi parcă, la voia întâmplării, din autobuzele obosite, gata-gata să-şi dea ultima suflare în orice moment. Iar ceilalţi, care se pregătesc să plece din piaţă, aşteaptă mijloacele de transport în comun pe o margine de trotuar, găurit şi plin cu gunoaie de tot felul. Şi pentru ca locul să fie şi mai insalubru, mirosul de urină răzbeşte nasul trecătorilor, chiar şi la câteva grade peste zero. În condiţiile date, nici numai poate fi vorba de existenţa unui acoperiş, care să-i adăpostească pe călători de ploaie, ninsoare sau soare puternic. Iar o bancă pe care să se odihnească intră deja la categoria lux, oamenii stau pur şi simplu în picioare cu mâinile lungite de sacoşele pline sau cei mai norocoşi îşi trag răsuflarea aşezaţi pe tarabele unde ocazional se mai vând ziare.
