Biserica „Izvorul Tămăduirii” din vechiul Galaţi, situată pe strada Vezuviului, însumează peste 145 de ani de la zidire. Edificiul este printre puţinele care au scăpat ca prin urechile acului de la dezastrul „sistematizării” comuniste. În 1986, biserica a fost cât pe ce să fie dinamitată, numai că vrerea omenească nu a fost împlinită de Dumnezeu. S-a făcut, cum s-a făcut că biserica a rămas neclintită.
După 1990, rugăciunea a fost reluată. Din 2004, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos, părintele paroh Vasile Călieanu a reaşezat această „Casă a Duhului Sfânt” după rânduiala Bisericii Dreptmăritoare.
Prin contribuţia "poporanilor"
Biserica „Izvorul Tămăduirii” a fost ridicată în 1866, ne spune Moise N. Pacu, în "Istoria judeţului Covurlui", apărută la 1891. Este zidire straşnică, din cărămidă, învelită cu tablă galvanizată. Arhitectural, biserica are formă de treflă, iar crucile de pe cele două turle dau mărturie de biruinţa lui Hristos, despre credinţă, dragoste şi veşnicie. După vechime şi tainica putere ce o face să dăinuiască, biserica poate fi inclusă pe o listă nescrisă a monumentelor de patrimoniu.
Moise N. Pacu menţionează că Biserica „Izvorul Maicii Domnului” din Valea oraşului este zidită prin ”contribuţia poporanilor", pe trei locuri hărăzite de Epitropia Sfântul Spiridon din Iaşi, din proprietăţile ce le posedă în această parte a oraşului Galaţi”. Peretele din faţa bisericii are încrustat în el o placă pe care este scris numele Matei Simbinatici, „fapt ce ne face să credem că este numele arhitectului”, ne pune în temă părintele Vasile Călieanu, parohul bisericii.
Acest ”Templu al Duhului Sfânt” a fost târnosit la 1873. Sfinţirea este amintită şi pe o placă de marmură aşezată pe peretele de răsărit al Altarului. „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh s-a întemeiat biserica aceasta în oraşul Galaţi, întru cinstea şi pomenirea Izvorului Maicii Domnului, sub domnia prea evlaviosului şi de Hristos iubitor Domnitorul nostru Karol I al României, sub arhiepiscopia P.S.E al Dunării de Jos Melchisedec”.
Ctitori şi pictori
Alături de „poporanii din suburbia Bădălan” au pus umărul la ridicarea Bisericii „Izvorul Tămăduirii” şi doi ctitori: ”răposaţii Alecu Radovici Cărămidaru, mult timp epitrop al bisericei, şi Hagi Iani Gheorghiu, foarte cunoscut gălăţenilor prin actele sale filantropice”, spune tot Moise N. Pacu. Acest Hagi a donat ”300 galbini austrieci”.
Catapeteasma este o bijuterie sculptată în lemn. Biserica nu este pictată, dar pereţii văruiţi în culoarea soarelui sunt împodobiţi cu icoane ce poartă semnături ale pictorilor Eduard Kelly şi gălăţeanului Vasile Robea; cea mai veche icoană pare a fi cea din 1896, pictată de Alexandru Popovici.
Între ieri şi azi
În cea de-a doua parte a veacului al XIX-lea, în Parohia Izvorul Maicii Domnului ”trăiau 235 de familii cu 940 de suflete”. Slujeau trei preoţi, doi cântăreţi şi un paraclisier… În 1986, zona a fost pustiită. După 1990, la cererea gălăţenilor, Arhiepiscopul locului a repus locaşul în rugăciune.
În 2004, la frumoasa vârstă de 67 de ani, părintele paroh Călieanu, însoţit de rugăciunea părintelui Constantin Constantinescu, ce număra 96 de ani, a început un program susţinut de restaurare. A primit sprijinul foştilor enoriaşi şi al mai multor agenţi economici.
La sfârşitul veacului al XIX-lea, Moise N. Pacu menţiona că Parohia “Izvorul Maicii Domnului” avea un venit anual de 677 lei şi 64 de bani” şi că “e cea mai săracă dintre parohiile gălăţene”, motiv pentru care primea un ajutor de la Primăria Galaţi de 1.280 lei, ca şi Sfinţii Apostoli”.
Zidul Bisericii „Izvorul Tămăduirii” a fost restaurat, rugăciunea a fost reluată, însă locaşul are încă multe taine nerostite.
