Istoria Bisericii Naşterea Maicii Domnului din Vadu Ungurului se pierde în negura celui de-al XVIII-lea veac. Piatra de temelie a actualului altar este aşezată în a doua parte a veacului al XIX-lea şi este ctitoria primului Episcop al Dunării de Jos, Vlădica Melchisedec Ştefănescu. Istoria ne spune că înainte, au mai existat două biserici.
Sinodicul
Azi, la biserica din Vadu Ungurului, slujeşte părintele paroh Mihai Filip. Este aici din 1987. Gazda ne zice că în cel de-al XIX-lea veac, au existat trei biserici închinate "Sfintei Maria Mică". Potrivit Sinodicului, înainte de actuala zidire s-a slujit într-o bisericuţă din paiantă, ridicată între 1 martie 1839 şi septembrie 1840. A fost sfinţită în 8 septembrie 1840, de către protopopul Petre Procopie din binecuvântarea Episcopului Meletie de Roman. Slujitor era atunci pr. Nicolae Tăbăcaru. Astăzi, locul fostei bisericuţe din lut este marcat de o troiţă de piatră.
1816 - inscripţia de pe Sfântul Potir
Atât Moise N. Pacu, cât şi arhiva bisericii ne spun că înainte de biserica de lut a mai fost „una din nuiele”, dar nu se ştie data zidirii. O inscripţie de pe un Sfânt Potir, restaurat şi aflat acum în uz, ne spune că Potirul a fost „donat de Constantin şi Maria la 1816”. Menţiunea este făcută şi de pr. Gavril Vârgolici, la 24 iunie 1820. Se mai spune că biserica din „Vadu Ungurului era din nuiele împletite şi lipite şi acoperită cu stuf”. Pe un Triod (tipărit la 1799, aflat acum în colecţia Arhiepiscopiei Dunării de Jos) se precizează că „a fost dăruit bisericii din Vadu Ungurului ˝Naşterea Precistei˝, împreună cu alte cărţi". Mai există o însemnare şi pe un Octoih (editat în 1722) şi "dăruit Bisericii din Vadul Ungurului de Costa Vasiliu, împreună cu un Mineiu”. Aceste frânturi de cronică ne duc la gândul că prima biserică din nuiele exista, cu siguranţă, la începutul veacului al XIX-lea.
Fraţii ctitori
Temelia actualei Biserici din Vadu Ungurului a fost pusă la 8 august 1871 şi este după planul arhitectului şef al Galaţilor Josef Gruber. Fraţii Ioan şi Manolachi Hagi Nicolau sunt ctitorii care au dăruit pentru zidirea Bisericii 28.368 lei, spun arhivele. Din cele 350 de familii au contribuit cu sume modice văduva Maria Teodor, Anastasiu Hagi Calude, Gh. Ologu, plus Primăria Galaţi. Zidirea a costat 41.760 lei, iar slujitor era longevivul preot Ion Tăbăcaru care a trăit 110 ani.
Edificiul are altar, naos, pronaos şi tindă. Este din cărămidă, în formă de cruce, străjuit de două turle; o lăţime (la abside) de 10 m şi o lungime de 25 de m. Biserica din Vadul oraşului are o acustică aparte, fiind prevăzută cu „70 de urcioare pentru rezonanţă”. Fiind gata în vara lui 1875, Altarul a fost sfinţit la 30 august 1875, de primul Episcop al Dunării de Jos Melchisedec Ştefănescu.
Catapeteasma
Catapeteasma a fost realizată în 1856 şi s-a păstrat până azi. Sinodicul bisericii ne spune că pictura icoanelor de la catapeteasmă a fost făcută de Constantin Ion zugravul. Iniţial, biserica nu a fost pictată, ci avea „icoane în chenar, în genul bizantin evoluat”. În 1937, pictorul Kelly a restaurat icoanele, refăcute şi între 1950-60, „într-o mai slabă factură de V. Robea”. Biserica a fost pictată, în frescă în stil neobizantin, abia în 1986, de Vasile Caraman, pe când păstorea preotul Gheorghe Carnagea. „Întreaga lucrare a costat 266.000 lei”, spune pr. Filip. Şi vă vine să credeţi? În plină eră comunistă, „fiecare enoriaş a susţinut, financiar, pictarea unui sfânt”.
Restaurarea bisericii şi a picturii a fost realizată şi în vremea actualului slujitor; au fost schimbate stranele vechi cu altele de stejar, sculptate la Grumăzeşti - Neamţ. Acum, edificiul este într-o bună stare, dar părintele Filip a început un proiect de anvelopare a turlelor care sunt din lemn.
