Aproape un sfert din populaţia studenţească din România, dar şi copii de 11, ba chiar, în cazuri izolate, de nouă ani, consumă, la momentul actual, droguri. Sunt doar două dintre elementele care „ajută” ţara noastră să intre, încet încet în prima ligă a ţărilor cu tradiţie în traficul şi consumul de stupefiante.
Ţinerea sub control a fenomenului cu bătaie lungă pentru viitorul ţării intră, în mare parte, în atribuţiile Agenţiei Naţionale Antidrog, instituţie la cârma căreia se află chestorul de poliţie Sorin Oprea, un specialist cu o carte de vizită impresionantă, care ne-a vorbit deschis despre realitatea drogurilor în România şi felul în care instituţiile abilitate încearcă să lupte cu acest flagel.
- O bună parte a carierei v-aţi dedicat-o muncii în structuri de combatere a traficului de droguri. Cum ar arăta acum o hartă a cererii şi ofertei de stupefiante?
- România a avut o perioadă foarte intensă din punct de vedere al creşterii activităţii infracţionale începând din anul 1993, când foarte multe grupări infracţionale s-au reorientat şi au intrat în această filieră a drogurilor. Au existat în acea perioadă de timp germenii acelor grupuri, în special la nivelul Capitalei, care au pus ulterior bazele acelor reţele de trafic stradal. Astfel a început să crească şi cererea, iar toate datele care au apărut pe diverse canale, într-o perioadă de 10-15 ani, arată o curbă ascendentă a problematicii traficului de droguri, atât la nivelul cererii cât şi la cel al ofertei. Putem, în consecinţă, să menţionăm că România, uşor-uşor, se poziţionează în rândul ţărilor europene şi din punct de vedere al cererii şi din punct de vedere al ofertei.
- Odată cu diversificarea ofertei de stupefiante, a apărut policonsumul. A devenit un fenomen sau rămâne doar la nivel de situaţii izolate?
- Policonsumul este o realitate. Dacă înainte de 2008, un an de referinţă privind problematica drogurilor în România, discutam despre policonsum în foarte puţine cazuri, în ultimii ani asistăm la drama intrării pe piaţă a substanţelor cunoscute ca etnobotanice. Statul a fost cu un pas în urmă, nu a existat posibilitatea unei reacţii rapide pentru că ele erau foarte accesibile, la preţ redus, şi iată o serie de elemente care au creat posibilitatea ca aceste substanţe să fie utilizate în special de consumatorii de heroină. De aici a pornit, într-un mod evident, fenomenul de policonsum sau chiar de schimbare a modelului de consum, lucru care s-a dovedit dramatic pentru tineri în special. A scăzut vârsta de consum, s-a dus undeva la 11 ani, iar ulterior lucrurile au degenerat la consumatorii de droguri injectabile. S-a evidenţiat şi o creştere a răspândirii bolilor infecţioase - HIV-SIDA, hepatitele B şi C şi chiar tuberculoza în rândul consumatorilor de droguri injectabile.
- A reuşit Agenţia să pună la punct o formulă de monitorizare a grupărilor de trafic de etnobotanice? Există pârghiile necesare pentru limitarea acestui fenomen?
- Am spus mereu un lucru care pe colegii mei îi deranjează şi anume că reacţia autorităţilor nu a fost una pe măsură. În anul 2011 s-a luat o hotărâre la nivel guvernamental, aceea de iniţiere a unui program prin care mai multe instituţii să lucreze în comun, să acţioneze pentru identificarea şi închiderea acestor magazine de vise. Ele însă s-au mutat practic ca activitate şi au trecut în zona ilicită prin vânzare pe internet, prin crearea unor reţele de distribuţie care sunt cunoscute şi pentru distribuţia altor categorii de droguri, iar toate aceste lucruri se realizează pentru a obţine foarte uşor profituri. Structurile de combatere din cadrul Poliţiei Române au arătat că o parte din aceste activităţi ilicite de vânzare a substanţelor cu proprietăţi psihoactive aduc profituri uriaşe. Revenind la reacţia autorităţilor, timp de doi ani de zile s-au desfăşurat mai multe acţiuni pentru închiderea acestor magazine, au fost identificate mai multe situaţii în care lucrurile nu erau foarte clare cu magazinele respective şi s-au dezvoltat anchete cu privire la acestea, dar, după părerea mea, punctul esenţial în lupta cu substanţele cu proprietăţi psihoactive l-a constituit apariţia Legii 194/2011. Cred că este una dintre legile care prin prevederile sale acoperă foarte bine domeniul acesta. Este necesar să fie făcute modificări pe partea procedurală, pentru a oferi posibilitatea organelor de anchetă să acţioneze într-un mod profesionist şi să utilizeze instituţii care să le permită să documenteze într-un mod calificat infracţiunile respective. Alături de legea din Polonia şi legea din Irlanda, legea românească reprezintă un pas important în stoparea problematicii fenomenului consumului de substanţe cu proprietăţi psihoactive.
- Se fac destule eforturi pentru educarea şi conştientizarea populaţiei în scopul de a reacţiona atunci când asistă la acte de consum în rândul oamenilor străzii?
- Unul dintre modurile în care noi abordăm acum viziunea Agenţiei Naţionale Antidrog este aceea de deschidere către societatea civilă. Dacă societatea civilă spune că o instituţie a statului este performantă, atunci înseamnă că aşa este. În acest context, studiile care au fost elaborate de ANA au relevat creşteri importante pe prevalenţa consumului de droguri. Avem creşteri în rândul populaţiei generale, studiul din 2010 arată faţă de cel din 2007 o creştere de la 1,7 la 4,3 la sută, mai avem creşteri semnificative la populaţia şcolară (16 ani). Aici prevalenţa consumului de droguri este de 19 la sută, dintre care 9 la sută reprezintă consumatori de substanţe cu proprietăţi psihoactive. Încă o cifră pe care o consider foarte îngrijorătoare este cea a consumului de droguri în rândul populaţiei studenţeşti din România, undeva la 23 la sută.
- Aţi identificat o cauză a acestei creşteri a cererii de droguri mai ales în rândul tinerilor?
- Motivaţia este cumva diferită. Sunt foarte multe situaţii în care tinerii, în momentul chestionării, răspund că anturajul este principalul factor care determină începerea consumului. S-a ajuns la concluzia că la momentul acesta generaţiile nu mai sunt pe perioadele tradiţionale recunoscute. Am văzut de multe ori schimbări semnificative într-o perioadă de 4-5 ani. Un tânăr de 13 ani nu mai are aceleaşi valori cu ale unuia de 18 ani. Lucrurile se schimbă foarte rapid. Tinerii sunt marcaţi în viaţă nu de o eventuală dramă care li s-ar întâmpla din punct de vedere familial, ci de faptul că sunt rejectaţi de propriul grup. Atunci, noi, ca Agenţie, abordăm situaţia în funcţie de ce se întâmplă în domeniul respectiv, căci venim cu o analiză atentă a ceea ce înseamnă noile valori ale unei generaţii. Selectând generaţiile pe perioade mai scurte de timp, găsindu-le valorile, acţionăm foarte atent în momentul în care elaborăm proiectele pentru campaniile de prevenire antidrog. Consumatorul de droguri trebuie tratat ca un pacient, nu ca un paria. Eu le-am pus o întrebare simplă tuturor: gândiţi-vă că am avut cazuri izolate în care copii de nouă ani au consumat. Ce ar trebui să facem? Ce discernământ poate avea un copil de nouă ani? Sună patetic, dar lucrurile trebuie luate aşa cum sunt. Realitatea este de multe ori de neînţeles.
- Este sistemul privativ de libertate un factor care favorizează consumul de droguri în condiţiile în care în ultimul deceniu s-a dublat numărul deţinuţilor care au declarat la încarcerare că sunt consumatori?
- Eu cred că promovarea noilor forme de asistenţă la nivelul penitenciarelor, dublate de cele de prevenire şi nu în ultimul rând de faptul că s-a reuşit înfiinţarea a trei comunităţi terapeutice, face ca România să se califice ca deţinând unele dintre cel mai eficiente metode de prevenire şi asistenţă a consumatorilor de droguri în penitenciare. Este vorba de Penitenciarul de la Jilava, cel din Rahova şi penitenciarul de femei de la Târgşor. Programele care le sunt destinate au prins foarte bine în rândul deţinuţilor consumatori, iar ultima întâlnire a noastră pe proiectul pe care l-am finalizat anul acesta împreună cu grupul Pompidou din cadrul Consiliului Europei, a arătat că se poate realiza şi altfel de activitate în sistemul închis.
- Cum vedeţi posibilă reducerea disponibilităţii drogurilor pe piaţă?
- Tot timpul am făcut evaluări pe această problemă, întrebându-ne care este domeniul mai important, cererea sau oferta. Este clar că o diferenţiere între cele două componente ar crea un grav dezechilibru. Fără a avea un balans între cei doi piloni nu am putea să avem o abordare corespunzătoare. În unele situaţii s-a acordat o importanţă mai mare combaterii activităţii de trafic de droguri, în special pe municipiul Bucureşti. Apariţia substanţelor cu efecte psihoactive a reprezentat un „bum” care a trebuit contracarat într-un fel prin dezvoltarea acţiunilor pentru reducerea ofertei. Este grav faptul că aceste substanţe s-au consumat inclusiv la nivelul localităţilor rurale. Este clar că, dacă a crescut oferta, şi consumul este mai mare, deci pe cerere trebuie acţionat într-o anumită formă. În foarte multe situaţii ne gândim cum să acţionăm din punct de vedere al educaţiei, pentru că de aici pornesc foarte multe. Componenta aceasta, legată de sistemul de prevenire pe care Agenţia doreşte să-l promoveze este baza a ceea ce gândim pentru viitor. Trebuie să ne aplecăm foarte serios pe domeniul prevenirii chiar de la vârste foarte mici, inclusiv pe linia drogurilor legale, cum ar fi tutunul şi alcoolul.
- Există în România, la acest moment, mecanismele instituţionale care să menţină rezultatele obţinute prin destructurarea reţelelor de trafic?
- Anual se elaborează un raport naţional cu privire la toate componentele legate de domeniul drogurilor. Acolo sunt analizate şi corelate toate datele. Fiecare etapă pe care noi o analizăm este finalizată cu concluzii referitoare la ceea ce s-a făcut şi ceea ce se doreşte. Sunt momente esenţiale în dezvoltarea unei componente care să conducă la realizarea unor noi politici antidrog. Nu dorim ca aceste chestiuni să rămînă la nivel declarativ şi vrem să identificăm criterii reale pentru stabilirea paşilor din viitor. Suntem foarte atenţi la elementele legate de concluziile vizavi de piaţa drogurilor, la creşterea prevalenţei consumurilor, la numărul de consumatori atât pe domeniul de admitere la tratament cât şi pe urgenţe, la mortalitatea în domeniul drogurilor. Nu eliminăm elementul existenţei riscurilor pe care le implică consumul de droguri injectabile.
- În ce măsură îşi poate permite statul român să susţină, financiar vorbind, strategia antidrog actuală?
- La momentul actual, Agenţia Naţională Antidrog beneficiază de un buget care îi permite să coordoneze activitatea de prevenire. Cu siguranţă, lucrurile pot evolua într-un sens sau altul, dar ne-am dori ca cei care decid cu privire la existenţa unui buget să nu piardă din vedere un lucru. Presiunea traficului şi consumului se poziţionează pe un segment care reprezintă viitorul ţării. Tinerii sunt cei mai afectaţi. Revenirea Agenţiei, în 2011, la MAI, cred că reprezintă un pas serios înainte pentru a defini un nou coordonator pe droguri.
Cine este Sorin Oprea
Chestorul de poliţie Sorin Oprea s-a născut pe 16 august 1962, la Vălenii de Munte, judeţul Prahova. A absolvit, în 1981, Liceul de Electrotehnică din Ploieşti, pentru ca, patru ani mai târziu, să îşi adauge în panoplie gradul de ofiţer specialist în ştiinţe poliţieneşti dobândit ca urmare a absolvirii Şcolii de ofiţeri. În 1994, Sorin Oprea a devenit licenţiat în drept, odată cu absolvirea Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, studii pe care le-a completat, în 1996, cu o specializare în Criminalistică, dobândită la aceeaşi instituţie de învăţământ. Anul 1999 îl găsea pe ofiţerul român la Universitatea din Louisville, SUA, unde a obținut o specializare în domeniul responsabilităţilor poliţieneşti şi problemelor interne ale Poliţiei. În același an, Poliţia municipală Torino îi conferea o diplomă în Combaterea criminalităţii transfrontaliere. Doi ani mai târziu, în 2001, Sorin Oprea intra în lumea bună a poliţiei din sfera combaterii crimei organizate de peste Ocean. Este specialist în Combaterea traficului de droguri, acţiuni sub acoperire şi intervenţie, ca urmare a absolvirii cursurilor Academiei Drug Enforcement Administration (DEA) din Quantico, Virginia, SUA şi specialist în justiţie judiciară, titlu conferit de Academia Federal Bureau of Investigation (FBI), Quantico, Virginia, SUA. A urmat 35 de cursuri şi seminarii internaţionale privind evaluarea şi cooperarea în domeniul criminalităţii transfrontaliere, iar din 2010 este doctorand în managementul carierei la Academia de Poliție.
1985 a însemnat debutul carierei în poliție pentru Sorin Oprea, care a început ca ofiţer operativ în cadrul Poliţiei oraşului Mizil. După numai cinci ani devenea comandant al unității, iar şapte ani mai târziu, în 1997, era instalat în scaunul de şef al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate şi Corupţiei din cadrul IPJ Prahova. Patru ani mai târziu devenea şef al Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Ploieşti, funcție care l-a pregătit ca, în 2005, să preia pentru câteva luni frâiele de inspector şef al IPJ Constanța. Funcţia de şef al poliţiştilor de la malul mării nu a fost însă decât un intermezzo, pentru că din 2003 până în 2008 a deţinut funcţia de director al Direcţiei Antidrog. În perioada noiembrie 2007 - martie 2008, Sorin Oprea a fost director general adjunct al Direcţiei Generale de Combatere a Criminalităţii Organizate din cadrul IGPR, pentru ca între august 2008 şi iunie 2009 să dețină funcţia de director al Direcţiei de Combatere a Traficului de Persoane. Noiembrie 2009 îl găseşte în scaunul de şef al IPJ Prahova, funcție pe care o va ocupa până în martie 2011, când este numit director al Agenţiei Naţionale Antidrog.
”Această meserie îţi dă şansa de a trăi la limită”
Chestorul de poliţie Sorin Oprea este un polițist de carieră, pentru care parcurgerea tututor paşilor profesionali, dar şi activarea atât sub însemnele miliţiei cât şi sub cele ale poliţiei post-decembriste semnifică secretele unei evoluţii spectaculoase, fără cusur, în slujba cetăţeanului şi a legii.
”A fi poliţist, cred că în primul rând este o vocaţie pentru că în societatea actuală dinamica lucrurilor trece de multe ori de bariere, iar meseria de poliţist, dacă vrei să o faci cu adevărat, trebuie să o faci din pasiune. În momentul în care porneşti de la această premisă, că te vei bate pentru dreptate, acesta fiind motto-ul ascuns al muncii de Poliție, îţi creezi în minte un plan care îţi creionează viitoarea carieră profesională. Eu am avut şansa să prind două etape. Trei ani până în 1989 şi apoi etapa muncii de poliție. Între un sistem foarte strict în ceea ce priveşte regulile, şi ulterior o deschidere progresivă către reguli, metodologii, diferenţa este mai mult decât vizibilă. Meseria de poliţist, în vremurile nostre, reprezintă o provocare, nu poţi să faci această meserie fără a avea vocaţie şi cred că această meserie îţi oferă ocazia de a trăi o viață de multe ori la limită”, explică chestorul Sorin Oprea, directorul Agenției Naționale Antidrog.
Sorin Oprea a fost atras de mic de meseria de poliţist, pe formarea sa profesională punându-şi amprenta decisivă părinții săi, care l-au susținut şi îndemnat să-şi urmeze visul. ”A fost singurul lucru pe care mi l-am dorit. Am început şcoala la 19 ani, nu am făcut altceva decât meseria de poliţist. Am urmat etapele profesionale într-un mod normal, nu am sărit trepte şi acest lucru cred că m-a ajutat să înțeleg că nu este bine să arzi etape pentru că în momentul acela scapi din vedere lucruri esențiale”.
