Paştele Blajinilor - ziua lui "memento mori". Mâine, în cimitirele noastre
Foto: Foto: Maria Stanciu

Paştele Blajinilor - ziua lui "memento mori". Mâine, în cimitirele noastre
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

În Duminica Tomii, la Catedrala Galaţilor, Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos a însoţit liturghia cu slujba de pomenire a înaintaşilor ierarhi care au slujit în scaunul Eparhiei noastre. Au fost rostite numele celor nouă Vlădici care au slujit şi au privegheat pentru ca „Vestea cea bună”, adusă de Apostolul Andrei, să-i însoţească pe creştinii de la Dunărea de Jos din veac în veac, la necazuri şi bucurii. „Sărbătoarea este continuă în lunea de după Duminica Tomii, fiindcă Paştele Blajinilor este un prilej de rugăciune şi comuniune cu cei din veac adormiţi. Vom face pelerinaje la mormintele celor dragi, fiindcă cerurile s-au deschis, iar cei vii se întânesc cu cei din lumea de Dincolo”, spunea Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian.

Termenul „blajini” vine din slavă şi îi denumeşte astfel pe cei adormiţi şi fericiţi în Domnul. Comunităţile ortodoxe petrec ziua cu „fericită întristare”, în ideea că menirea omului - călător pe aici, pe pământ - este de a se pregăti, prin viaţa şi faptele sale, pentru Marea Trecere în viaţa de Dincolo. „Moartea fizică aduce putrezirea trupului, însă sufletul nostru dăinuie în veşnicie. De aceea, trecerea noastră prin această lume ar trebui să fie un permanent ˝memento mori˝, dacă ne gândim că la capătul acestei lumi, va exista pentru fiecare ˝o judecată a sufletelor după moarte˝”, spune Arhiereul nostru.

Pornind de la realitatea (regretabilă) anilor din urmă, sperăm ca sărbătoarea să nu fie transformată în picnic şi „tradiţiile de clan" să bată tradiţia creştină din moşi strămoşi.

Fie ca pacea şi lumina lină a lui Hristos să ne aşeze mâine pe toţi, vii şi adormiţi, în comuniune la masa tăcerii, întru pomenirea şi dăinuirea sufletului românesc şi creştinesc.

Citit 1853 ori Ultima modificare Duminică, 12 Mai 2013 13:46

10 comentarii

  • postat de MIHAIL
    Luni, 13 Mai 2013 11:17
    Toti gresim!Asa este;pana si latinul considera ca ,,ERRARE HUMANUM EST,,!In acest ceas de trista meditatie asupra conditie noastre de umili trecatori prin lume si sarbatorire cu inima inlacrimata de durere si amintiri nostalgice a celor dragi si care nu mai sunt,sa ne iertam ,sa ne dorim de la Dumnezeu,asa cum fiecare IL percepe,sanatate si pace in suflete si ca INTELEPCIUNEA LUI sa se pogoare catusi de putin si asupra noastra,nevolnicilor ,plini adesea de apriga si desarta mandrie!Pacea LUi Dumnezeu sa pogoare asupra noastra daruindu-ne iertare si mai multa intelegere a unora pentru ceilalti!Dupa traditia crestina ,HRISTOS A INVIAT!
    0
    0
    Raportează
  • postat de Maria Stanciu
    Luni, 13 Mai 2013 10:39
    Domnule MIhail,
    data de 2013 - in privinta parintelui Dumitru Staniloae - vizează aniversarea celor 110 ani care au trecut de la nasterea parintelui Stăniloae. In programul nostru de editare, când ti se dau 400-600 de semne (inclusiv spaţiile albe) nu reusesti nici macar sa treci tema unui astfel de simpozion si deja ai epuizat spatiul alocat, dar sa mai si explici cărui fapt se datoreaza sărbătoarea inchinată unui Sfânt sau altul, unei personalitati sau alta, ca in cazul de fată. Multumim pentru interes, semn ca e nevoie de Hristos in viata noastră şi de oamenii care ni-L aduc pe El in inimi şi in viata.
    Parintele Dumitru Stăniloae s-a născut în 1903 şi a trecut la cele veşnice în 1993. Acum suntem în 2013 şi noi vom sărbători, la Galaţi, 110 ani de la naşterea pe pământ a părintelui Dumitru Staniloae şi 20 de ani de la trecerea la cele veşnice - naşterea in cer. Ce să facem, nu e loc pentru cele sfinte şi atunci concentram totul pana mai si gresim... Numai cine nu munceste, nu greseste, domnule Mihail!
    Cat despre comentariile taiate, din moment ce am indreptat greseala, la ce mai servesc? Necazul este ca in rau ma corecteaza toti, in bine mai putin... In privinta comentariilor, obisnuiti-va si va semnati si va asumati si responsabilitatea celor spuse, pentru ca aceasta modalitate - de respect pentru cuvant scris - va intra in vigoare si in privinta Vietii libere. UNele comentarii arata ca ale unor oameni scapati de la ospiciu. Şi este frumos sa ne obisnuim să ne respectam si sa intelegem ca nu suntem perfecti...
    Cu drag,
    Maria Stanciu
    0
    0
    Raportează
  • postat de MIHAIL
    Luni, 13 Mai 2013 10:13
    Domnule Admirator,Nu ma mai mira atitudinea unora ,care daca sunt comentarii incomode pentru domniile lor le sterg fara nicio retinere;Am postat un comentariu in care precizam ca parintele Staniloaie a murit in 1993 si nu in 2013 cum eronat se prezenta in articol si ceream argumente dupa care defunctul este considerat cel mai mare teolog ortodox al sec XX si pana si dorinta mea de a fi informati corect cititorii a fost interpretata altfel si comentariul a zburat la cos...Domnule Admirator,un distins profesor de odinioara al Universitatii iesene ,eminentul INTELECTUAL ERNEST STERE ne spunea ca CEEA CE NU A INVATAT IONUT,NU MAI INVATA ION!iN CONTEXTUL DISCUTIEI DE ACUM,CEEA CE A DEPRINS CINEVA RAU SUBT OCARMUIREA COMUNISTA GREU POATE SA-SI SCOATA DIN FIRE!
    0
    0
    Raportează
  • postat de admirator
    Luni, 13 Mai 2013 09:19
    A te ascunde in spatele Sfintilor si Mucenicilor, facandu-te ca nu intelegi sensul afirmatiilor mele e in stilul tau caracteristic si am impresia , uneori, ca esti absolut nevindecabila. Si totusi, mai incerc....Eu numesc acea „supraveghere critica”, in limitele normalitatii si decentei, trezvie, ratiune treaza si atat. Asta face parte din conditia noastra de oameni si nu de primate. Te ascunzi insa obsedant, ieftin si fariseic, precum orice troglodit cultural, in dosul celor sfinte din care ai avut ocazia sa gusti superficial cat sa-ti formezi o oarecare retorica ipocrita, de slujitor al lui Hristos. E si la moda chestia asta de peste douazeci de ani si multi mananca o paine din pomenirea in dreapta si stanga a suferintelor celor oprimati de comunisti sau a celor ce au murit pt. Hristos. Mai usurel cu propaganda asta intoarsa si ieftina, in fapt tot atat de calpa precum cea a regimului trecut. Dupa cum vezi , eu ma raportez la Hristos dupa mintea mea, asa e, dar nu doar dupa ea. Si mintea ma face sa te intreb din nou, de unde ai scos cel 98% ? M-oi fi inseland eu ?....Tot ce se poate. Nu prea am inteles nici de care „criminal ce ne sufoca in ziare si la tv.” vorbesti ? Apoi eu cred ca „invelis crestin” au multe din articolele scrise aici cu onestitate. Au chiar esenta crestina, chiar fara a face vreo mentiune directa, explicita, la Hristos. Eiii, dar discutia e mai delicata aici iar tonul tau direct si transant, unidirectional....Eu cred ca esti greu recuperabila de pe calea obtuzitatii si demagogiei. Si o ultima, mica atentionare. Nu a existat vreun teolog roman cu numele ”Staniloe”. Iar daca esti atat de crestina precum te impopotonezi nu mai sterge comentariile critice, fie ele si anonime.
    0
    0
    Raportează
  • postat de MIHAIL
    Luni, 13 Mai 2013 08:50
    Domnule Admirator,Se vede ca sunteti un adevarat intelectual,cu un orizont foarte larg si in primul rand cu o lectura bogata si valoroasa,cu o inteligenta care si in contextul actual deranjeaza pe multi dintre cei...98 0/0 considerati ortodoxi!Statistica sustinatorilor bisericii ar trebui sa se faca tinand seama nu de scripte ci de adeziunea constienta si voita a oamenilor la practicile bisericii! Unii sunt ortodoxi sau de alta orientare numai ca asa au fost inregistrati candva!Si un sunt nascut crestin ortodox dar consider ca nicio biserica nu poate sa medieze relatia mea cu Dumnezeu,ca biserica in care ma inchin cu smerenie este SUFLETUL MEU,aceasta particica de DIVINITATE ,cum atat de frumos spunea acum cateva secole marele filosof ,poet si teolog,exponent al acelui nobil ideal al lui ,,uomo universale,, din Renastere,calugarul dominican Tommaso Campanella!Citind recent ,,Numele trandafirului,, am fost surprins sa aflu despre disputa de acum cateva secole (disputa ce pe unii i-a trimis in gheara Bratului Secular al Inchizitiei!) in care se face vorbire despre SARACIA LUI CHRISTOS,tema la care consider se poate pleda si pro si contra ,in functie de sistemul de referinta luat in consideratie.Franciscanii care sustineau ca Iisus a fost sarac erau progoniti de catre papa de atunci, si cum am mai spus, trimisi de multe ori pe rug,altii considerand ca Iisus fiind FIUL OMULUI ar dispune discretionar de tot Universul!In alta ordine de idei,o intrebare care ma tulbura este aceea despre neconcordanta intre propovaduirea modestiei si a smereniei de catre MANTUITOR si opulenta sfidatoare afisata fara jena de cei puternici,dintre acestia BISERICA SI slujbasii acesteia fiind printre primii!Sunt contradictii evidente intre povata de a nu face aici averi, ce in cerurui, si atitudinea multora dintre noi,chiar si a celor chemati in primul rand sa respecte povata MANTUITORULUI,prelatii!Sunt curios cum privesc si altii problema acum descoperita de mine a disputei vechi privind saracia materiala a INVATATORULUI!DUMNEZEU SA NE JUDECE!
    0
    0
    Raportează
  • postat de Ecumenic
    Duminică, 12 Mai 2013 23:35
    Cum a propavaduit Sfantul Andrei pe pamant Geto-dacic numele Invatatorului Noului Testament: Cristos sau Hristos? Doua Numiri in doua lumi Paralele. Nu este de mirare , tot in ziarul Dumneavoastra apare stirea ca in lume exista la ora actuala circa 4200 de religii recunoscute. Cine detine adevarul,cei cu barba ,sau cei fara?
    0
    0
    Raportează
  • postat de Maria S.
    Duminică, 12 Mai 2013 23:34
    Dragul nostru Admirator,
    citez: ”a supraveghea critic pe fiece semen al nostru, fapt care nu-i o simpla „carcotire” asa cum o denumesti ci o datorie...” Mă acuzati de o anumita atitudine legata de cultul personalitatii si trebuie sa va spun ca gresiti imens, în timp ce Dv. , domnule Anonim, ne povestiti despre ”datoria de a supraveghea”... Din nefericire, ”supravegheatul critic” ne ucide sufletele si ne transforma in alteceva, numai in oameni nu...
    Cu decenta, va repet.
    Nu am niciun motiv sa imi insusesc ceea ce doriti. Suntem un popor de oameni liberi, iar unii dintre noi sunt mult prea liberi in a arata cu degetul, in scopul defaimarii, fara sa si asume responsabilitatea semnaturii. Practica aceasta au simtit-o miile de Mucenici si de Sfinti care au infruntat obediența sistemului ateisto-comunist în inchisorile comuniste. Practica aceasta, de persecutare, inca nu a inceta si continua si astazi sub forme subtile, ca aceasta de pilda... Aratati cu degetul, aruncati cu noroi, fara probe, doar mizând pe faptul ca ”oile (cohortele) oarbe” se vor amuza de spusele acestea...
    Desigur, Hristos nu inseamna ”escamotarea celor rele”, El este Viața, Lumina, Adevar... Cred ca multe neintelegeri sunt si din faptul ca adeseori ne raportam la Dumnezeu in functie de mintea noastră, cantonata de cele mai multe ori in prejudecatile si neputintele noastre. În relatarea mea despre pomenirea mortilor e vorba despre nemurire, despre suflet, despre viata de apoi... Unde e raul? Si de ce nu are voie Arhiepiscopul locului sa tina mintea treza a celor credinciosi si a celor care vor (re)deveni în Biserica? Cu ce este mai indreptatit un criminal, un neica nimeni sa ne sufoce in paginile ziarelor si la posturile de televiziune? Și pentru care niciodata nu e restrictie de spatiu? Va dau o tema: calculati cam cât la suta din ce scriem are invelis crestin si cat se ocupa de propovaduirea naravurilor noastre rele, intr-o comunitate care este, repet, 98 la suta ortodoxa? O sa vedeti ca proportia este ca distanta de la pamant la cer.
    Nu credeti ca printr-un exercitiu real si practic al bunei credinte am putea fi mai buni, mai pacifisti, mai armoniosi si luminosi. Și nu am mai fi atat de incrâncenati?
    Ca ziarist, cand semnez ceva, cand arat cu degetul, incerc sa ma acopar de dovezi. Cu anonimatul pe internet e altceva, dar eu sper ca va veni ziua cand aceste comentarii vor fi asumate de autorii care le posteaza. Consider ca raspunderea trebuie sa ne caracerizeze pe toti, fiindcă, se vede la umbra anonimatului suntem toti viteji... Si anonimele si ”supravegheatul critic” sunt metehne vechi, dragul meu Anonim. Anonimele și supravegheatul au dat în vechiul regim mii de mucenici si de Sfinti pe la Canal, prin inchisorile comuniste de la Gherla, Jilava, Aiud...
    Noapte cu lumina!
    Maria Stanciu
    0
    0
    Raportează
  • postat de admirator
    Duminică, 12 Mai 2013 21:42
    Mărie, draga Mărie, chiar citarile ne definesc pe noi ca oameni. Nu incetezi cu nici un prilej sa-l pui in fata, cu admiratie pe bravul carmaci de moda noua, arhiepiscopul Casian. Cred ca admiratia nedisimulata si excesiva fata de respectivul personaj vine dintr-o mai veche aprehensiune a ta care a si dat roade la noi, o data, prin crearea cultului personalitatii impuscatului presedinte Ceausescu. Arhiepiscopul e singurul personaj local de care se vorbeste admirativ de parca omul n-ar avea si ponoase , de parca ar fi venit din ceruri, pur, imuabil, suprateran, dincolo de orice judecata omeneasca. Or toata lumea stie ca bunul nostru arhiepiscop are si greseli urate, poate nu mai mari si mai multe decat ale altora sau ale mele, dar greseli pe care nu le mai insiram acum. Asta nu inseamna a da in Biserica, nici a-i cere demisia sau vreo ”damnatio” publica. Dar tot dupa vechi metehne consideri ca a critica unele fapte ale personajului in discutie e cum era o data cand a critica partidul (comunist) sau pe conducatorul sau suprem, tov.....era un act de tradare de tara , intolerabil. A trai democratic inseamna a supraveghea critic pe fiece semen al nostru, fapt care nu-i o simpla „carcotire” asa cum o denumesti ci o datorie. A atrage atentia si a semnala chiar autoritatilor in drept fiece lucru suspect vazut in societate nu e delatiune ci vigilenta sanatoasa, corectiva, patriotica. Si mie imi repugna sa se vorbeasca de preoti la modul ca „popii care fura...” etc. dar , totusi e total legitim sa critici in cunostiinta de cauza, cu argumente reale. Sa nu uitam ca Hristos nu inseamna si escamotarea celor rele , mai ales cand spune ca „n-am venit sa aduc....” lasandu-te pe tine sa -ti amintesti intregul citat. Apoi n-am inteles ce-i cu acel coplesitor 98% in favoarea majoritarilor ortodocsi de care amintesti. Deci folosind cuvintele tale, cred ca „temelia fiintei si credinta neamului” se solidifica prin cinste si curatenie , nu prin ipocrita ascundere a propriului gunoi sub pres si prin cuvinte adulatoare nesfarsite. Sper sa apreciezi in continuare „tonul meu decent” dar mai ales sensul spuselor mele. Eu insa nu cred ca cohortele de oi oarbe prezente la diferite manifestari religioase reprezinta „adevaratii crestini”. Dar suntem in toiul unui proces lung de edificare si schimbare a fiintei nationale, destul de zgaltaita de evenimente greu de suportat si sa speram ca supunerea oarba si tacuta va fi depasita cat mai curand. Altfel ramanem departe de Hristos.
    0
    0
    Raportează
  • postat de Maria S.
    Duminică, 12 Mai 2013 20:10
    Dragul nostru Admirator,
    IPS Părinte Casian nu spune din propria-i invatatura, cum nici eu nu îmi expun concepțiile proprii despre un fenomen sau altul, despre Biserică sau despre Hristos. În Biserica Ortodoxă în care ne-am născut, un Arhiereu - oricum s-ar numi - nu face voia lui, ci voia lui Hristos; nu propovăduiește cuvintele sale, ci aduce”Buna vestire”,
    Cuvântul înveșnicit al lui Hristos. Arhiereul face apostolat, de aici și misiunea ziaristului de factura crestina care, dintr-un demer legitim, incearcă sa surprindă aspectele esențiale despre un fenomen sau altul. Observati insă că acest fapt se întâmplă din ce în ce mai putin in ultimii ani, desi traim, zidim, ”demolăm” si iarasi ridicam prin cuvânt, adresându-ne unei comunități ortodoxe în proportie de 98 la sută...
    Slujirea unui Arhiereu (în general, a oricărui Slujitor la Altarul lui Hristos) are menirea de a ne întoarce cu fața la izvoarele Vieții, Luminii, Adevărului - la izvoarele credinței. Este regretabil că noi, creștinii ortodocși, în Biserica Dragostei creștine suntem atât de dezbinați și de supărați pe Hristos. Când arătăm cu degetul inspre un slujitor, Îl hulim pe Hristos, iar acesta este păcat împotriva Sfântului Duh, unul dintre cele mai grele păcate, pe care nu ar trebui sa-l facem. Pentru că dincolo de judecata oamenilor, la Judecata de Apoi vom răspunde toți pentru toate cele făcute cu gândul, cu cuvântul și cu fapta. Și, deloc bărbătește (mă refer aici la bărbăție ca virtute, la asumarea responsabilitații și la implicare în mărturisirea lui Hristos) ne arătăm unii pe alții cu degetul. Și mai și, aceasta se întâmplă în Biserica în care imperativul major este mărturisirea Dragostei față de Dumnezeu și față de aproapele.
    Nu cred că în vechime, bunii si străbunii noștri se purtau cu atâta necuviință față de preoții ”Bisericii Mamă a Poporului Român”. Parcurgem în ultimii ani o criză care, de dragul globalizării, în momentele de maximă trăire creștinescă se găsesc destui cârcotași care să născocească vreun subiect prin care să lovească în Biserică, la temelia ființei și a credinței acestui neam... Necazul acestora este că nicio astfel de atitudine nu va inturna un crestin adevărat de la mersul lui alături de Hristos.
    Cu admiratie pentru Admirator și pentru tonul decent,
    Maria Stanciu
    0
    0
    Raportează
  • postat de admirator
    Duminică, 12 Mai 2013 18:09
    Nihil sine...casian.....Citate din geniala sa gandire..... Bravo Mărie,da-i tăt asa, că-i zici bine.
    0
    0
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.