În sâmbăta dinaintea Pogorâri Sfântului Duh (Cincizecimea), în Biserică sunt cinstiţi Moşii de vară. Sărbătoarea este legată de cultul morţilor, de credinţa în învierea sufletelor după moarte şi de dorinţa ca în această zi, noi, pământenii, să ne amintim de moşii şi strămoşii noştri adormiţi.
„La Moşii de vară, bunica, apoi mama mea cumpărau şi dădeau de pomană oale şi ulcele de lut. Aşa fac şi eu de când mă ştiu, chiar dacă stau la oraş de zeci de ani. Acum vreau să cumpăr o oală de pus laptele la prins; o să dau de sufletul celor adormiţi câte o strachină, o cană de lut şi nelipsita lingură de lemn. În părţile noastre, la Vaslui, dar am observat că şi la Galaţi, se fierbe lapte cu orez şi se dă de pomană; vasele se împodobesc cu fructe de vară: cireşe, vişine, cu flori de trandafir, de tei şi iasomie”, ne-a spus Evelina Torela, în vârstă de 67 de ani.
În vechime, dar şi astăzi, la Moşii de vară, creştinele merg cu bucatele la biserică şi le binecuvântează; apoi dau de pomană. „Această sărbătoare se păstrează cu sfinţenie în tradiţia noastră. În mentalul arhaic, există credinţa că pe lumea cealaltă se regăsesc toţi cei plecaţi din lumea cu dor în lumea fără dor. Aceasta explică faptul că în riturile funerare există o preocupare deosebită pentru parcursul sufletului celui mort în viaţa de dincolo şi că, în timp ce trupul se ofileşte şi moare, sufletul rămâne în veci. Sufletul dăinuie ca o lumină în noapte, dacă faptele noastre au fost din cele bune”, ne-a spus Anişoara Ştefănucă, şef secţie Cercetare din cadrul Centrului Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi.
Pe lângă amintitele bucate, la Moşii de vară nu trebuie să lipsească colacul, vinul şi lumânarea aprinsă. Când se dă de pomană, se pronunţă numele celui trecut la cele veşnice, iar cel care primeşte răspunde cu „Bogdaproste!”, care înseamnă în slavă „Dumnezeu să-l ierte!”.
Potrivit rânduielii Bisericii Ortodoxe, în rugăciuni sunt pomeniţi şi cei care au suferit morţi năprasnice.
