Moaştele Sfinţilor Ioachim şi Ana şi o părticică din lemnul Sfintei Cruci vor ajunge la Biserica „Sfânta Ana” din Galaţi, pe 26 şi 27 august şi vor fi însoţite de Înalt Prea Sfinţitul Isaia, Mitropolit de Tamassos şi Orinis. Odoarele Sfinte sunt ale obştii de la Mănăstirea „Kykkos” din Insula Cipru-Grecia.
Cinstirea Sfintei Cruci este legată de un eveniment crucial din istoria omenirii: pătimirea, Răstignirea, Învierea şi Înălţarea la Cer a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne învaţă Sfinţii Părinţi. „Crucea, instrument de tortură în vremea Vechii Legi, prin patimile şi prin Răstignirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos a devenit Altarul de Jertfă al Fiului lui Dumnezeu. Din dragoste pentru noi - oamenii - Hristos pe Cruce a biruit moartea şi păcatul nostru strămoşesc. În vechime, pe cruce erau răstigniţi răufăcătorii, dar când Se aşează pe ea Hristos, atunci este omorâtă moartea, Crucea devine biruitoarea morţii, dătătoarea de viaţă şi lumină hristică”, spune Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos.
Găsirea lemnului Sfintei Cruci, în veacul IV, se datorează Sfintei Împărătese Elena care a organizat un adevărat şantier arheologic, pe locul pe care a fost Răstignit Mântuitorul şi unde se ridicaseră un templu păgân. Descoperirea lemnului Sfintei Cruci, la 14 septembrie 335, a determinat Sărbătoarea Înălţarea Sfintei Cruci, pe care o cinstim şi noi la aceeaşi dată. De atunci şi până astăzi, crucea este lumina, viaţa, învierea, sensul şi şansa noastră la veşnicie. „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”, ne îndeamnă - prin Cuvintele Mântuitorului - Sfântul Evanghelist Marcu (8, 34-38).
Există credinţa că fiecare om are o cruce de dus aici, pe pământ. Mărturisirea Sfintei Cruci prin însemnarea cu acest semn, când trecem pe lângă o biserică, este unul de asumare a misiunii de „Apostoli ai Crucii”, ai Vieţii şi Luminii.
