Apel umanitar/ Să-l ajutăm pe Cătălin să aibă o viaţă mai bună

Apel umanitar/ Să-l ajutăm pe Cătălin să aibă o viaţă mai bună
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Povestea lui Cătălin Micu v-am prezentat-o în numărul din 21 mai 2013 al „Vieţii libere”. Născut un copil absolut normal, viaţa lui Cătălin a luat o turnură neaşteptat de tragică la doar patru luni. Suspect de meningită, bebeluşul a fost internat pentru tratament la Spitalul de Copii Galaţi. “Doar că, în urma unei injecţii în coloană, măduva spinării mi-a fost gelatinată”, ne spune Cătălin, afectat încă, deşi trăieşte de aproape 38 de ani cu boala.

Din momentul fatidic al greşelii medicale, diagnosticele au început să curgă implacabile pe fişa medicală: tripareză spastică, hidrocefalie şi encefalopatie infantilă sunt doar câteva dintre denumirile de pe fişa de observaţie a lui Cătălin.

“A durat mult până când ne-am obişnuit cu ideea. Pe atunci nu se ştia despre malpraxis. Am sperat tot timpul că, odată cu trecerea timpului, copilul meu îşi va mai reveni, că tratamentele vor mai avansa. Acum, însă, simt că timpul trece împotriva noastră. Atât eu, cât şi soţul îmbătrânim şi ne va fi din ce în ce mai greu să-l îngrijim aşa cum trebuie”, explică mama bărbatului.

Un dormitor cât o lume

Acasă la Cătălin am ajuns într-o după-amiază şi cea care ne-a întâmpinat a fost mama lui. Un apartament destul de micuţ, însă bine îngrijit. Cătălin ne aştepta pe canapeaua din camera lui. Cu o privire trecută prin suferinţă şi totuşi senină ne-a mărturisit că este fan al echipei de fotbal Steaua. “Mi-ar fi plăcut să joc fotbal, însă am fost nevoit să mă mulţumesc doar cu postura de spectator. De fapt, spectator am fost mai la toate întâmplările prin care trece orice om normal până la vârsta mea (37 de ani, n.a.)” spune resemnat bărbatul.

Pentru că medicina actuală nu a găsit încă un leac la suferinţa lui Cătălin, el trebuie să se mulţumească doar cu tratamente paliative şi cu speranţa că odată şi autorităţile din România vor acorda atenţia cuvenită acestei categorii de pacienţi. "Când eram mai tânăr, puteam să cobor şi să urc scările ţinându-mă de bară. Chiar dacă era greu, aveam totuşi puţină autonomie. De câţiva ani, însă, abia dacă îmi mai pot îndoi picioarele. Nici cu nevoile personale nu mă mai pot descurca", mai spune bărbatul.

Chiar dacă în Galaţi medicii nu-l pot ajuta, starea lui Cătălin s-ar ameliora în urma unor şedinţe pe care le poate face la clinici din alte oraşe, cum e Clujul, spre exemplu. Doar că astfel de tratamente costă mii de lei, iar familia Micu nu are de unde să plătească. Banii abia le ajung pentru traiul zilnic şi pentru medicamente.

Autorităţile se fac că nu văd

În Germania sau Franţa, spre exemplu, statul asigură asistenţă specializată la domiciliu şi tratamente subvenţionate pentru cazuri precum acesta. În povestea noastră, însă, Cătălin nu are nici măcar o rampă pe care să poată coborî şi urca. "Mi-ar fi de mare ajutor. Aş putea ajunge la parter mult mai uşor. Acum, trebuie să aştept câte un vecin amabil care să mă ajute să urc. Vă daţi seama, însă, că nu este un lucru uşor", adaugă Cătălin.

Dacă printre cititori sunt persoane cu suflet mare care au posibilitatea să îl ajute pe Cătălin, sunt rugate să ne contacteze la adresa redacţiei (str. Domnească, nr. 68, tel: 0236/460. 620) sau la numărul de telefon 0731.331.010. Orice ajutor contează în încercarea de a-i permite lui Cătălin să beneficieze de tratamentul de care are nevoie.

Citit 1196 ori Ultima modificare Duminică, 25 Iunie 2023 06:31

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.