APEL UMANITAR / Un tată disperat caută loc de muncă

APEL UMANITAR / Un tată disperat caută loc de muncă
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

La ce visează o fată de 9 ani? Cât mai multe jucării, haine după ultima modă, un rucsac şic plin cu cele mai arătoase instrumente de scris şi, de ce nu, un telefon mobil cât mai diferit de cele ale colegilor. Chiar dacă se află încă la vârsta basmelor, pentru Andreea-Violeta viaţa de zi cu zi nu este deloc o poveste. Asta în ciuda unei familii iubitoare. Ambii părinţi ai Andreei au crescut într-un orfelinat. Când au hotărât să se căsătorească, tinerii şi-au promis că îi vor acorda viitorului lor copil toată dragostea de care ei nu au avut parte. Lucrurile nu au mers însă deloc aşa cum se aşteptau, toată familia trăind acum doar din ajutorul de handicap al tatălui şi alocaţia fetei. „Când eram mic, am fost lovit de o maşină. Accidentul m-a lăsat aproape fără tot braţul drept şi cu o rană serioasă la celălalt. Am fost operat şi medicii au reuşit să îmi salveze mâna. Totuşi, niciodată nu am reuşit să-mi mai folosesc cum trebuie braţele”, spune Daniel Strungăreanu, tatăl Andreei.

Familia Strungăreanu a reuşit să obţină un apartament de la Primărie în blocurile ANL din Micro 17. „Venitul meu este de 33,5 lei pe lună, la care se adaugă alocaţia de 42 de lei a fiicei mele. Până în urmă cu trei luni, plăteam prima oară lumina, apoi gazele şi chiria. Dacă ne mai rămânea ceva, mai şi mâncam. În ultima vreme însă a fost imposibil să ne mai ajungem cu cheltuielile. Am strâns astfel datorii la întreţinere. Pe unde am fost să mă angajez am fost păcălit sau refuzat. Soţia a plecat în Italia, încercând să-şi găsească de lucru. Nici ea nu a avut însă mai mult noroc. Singurul lucru care mă menţine pe linia de plutire este gândul la fata mea”, adaugă bărbatul.

Andreea îşi face temele şi mănâncă la Fundaţia de Sprijin a Vârstnicilor din Micro 17. Atunci când aici mai rămâne mâncare, Andreea le duce şi părinţilor. „Nu am venit pentru a cere bani, deoarece ştiu cât de greu o duc şi alţi gălăţeni. Însă mă gândesc că cineva îmi poate oferi mie sau soţiei ceva de muncă. Dacă eu îmi mişc cu greutate mâinile, nevasta mea este perfect sănătoasă. Avem nevoie doar de o şansă”, mai spune Daniel Strungăreanu.

Citit 2447 ori Ultima modificare Duminică, 25 Iunie 2023 06:41

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.