* "Este pentru prima dată în 43 de ani când caloriferele sunt reci după data de 1 noiembrie", spune Maria Lazăr
De nenumărate ori de-a lungul zilei, îmbrăcaţi ca la Polul Nord, soţii Costică şi Maria Lazăr privesc fără speranţă spre caloriferul din sufragerie. Obiectul care, an de an, după ce dădea frigul, le încălzea locuinţa, zace acum ca o piesă de muzeu. Şi dacă, ziua, frigul produce doar un disconfort, noaptea, când temperatura de afară se apropie de zero grade, devine un adevărat chin. Costică Lazăr are diabet de peste trei decenii. Boala i-a măcinat încetul cu încetul pereţii vaselor de sânge. În ultimul timp, după ce inima sa a avut nevoie de un stimulator cardiac pentru a mai putea bate, bătrânul a trecut prin mai multe accidente vasculare cerebrale, care aproape l-au ţintuit la pat. Boala îl face mult mai sensibil la temperaturi care pentru un om în putere sunt suportabile. Chiar dacă poate merge, nici Maria Lazăr nu o duce mai bine. Afecţiunea cardiacă cronică de care suferă se agravează la frig, viaţa fiindu-i pusă astfel în permanenţă în pericol. "L-am omorât pe Ceauşescu pentru că nu aveam mâncare şi căldură. Cu ce este însă acum mai bine? La ce bun că putem vorbi, dacă oricum nimeni nu se oboseşte să ne asculte? Locuim la bloc din anul 1970 şi este pentru prima oară când se întâmplă ca după 1 noiembrie caloriferele să fie încă reci", spune femeia.
Cazul familiei Lazăr nu diferă cu nimic de situaţia în care se găsesc alte mii de gălăţeni. Tiparul fiecăreia dintre aceste poveşti este aproape identic: oameni ieşiţi la pensie, care după zeci de ani de muncă sunt nevoiţi să trăiască acum dintr-un venit de mizerie. Din mărunţişul numit oficial "pensie", oamenii au grijă în primul rând să plătească utilităţile. Cu puţinul rămas merg apoi la farmacie pentru a cumpăra medicamentele "gratuite" asigurate de către stat. Este apoi un mister din ce reuşesc să trăiască până la următoarea pensie. În ciuda conştiinciozităţii cu care îşi plătesc dările, toţi aceşti oameni sunt "vinovaţi fără vină" în războiul căldurii. Dramele lor se pierd cel mai adesea din vedere cu prea multă uşurinţă în lanţul proprietari cu datorii - asociaţii cu probleme - Apaterm - Electrocentrale - Romgaz.
Victime colaterale
Asociaţia de locatari 157, din care face parte şi familia Lazăr, nu are restanţe către furnizorul de căldură. Nemulţumirea oamenilor este astfel îndreptăţită. "Nu înţeleg de ce trebuie să suferim noi pentru datoriile altora. Sincer, cred că această situaţie este cauzată de disputa dintre PSD şi PNL. De suferit au însă şi familiile care au copii mici, mai ales că se ştie că aceştia sunt mult mai sensibili la frig. Eu până acum n-am auzit de niciun oraş din ţară în care să nu fie căldură la data asta. Cât despre anunţul Primăriei că ne va da căldură cu porţia, mi se pare doar o glumă proastă. Noaptea trecută (luni spre marţi - n.r.) caloriferele au fost bocnă tot timpul. Dacă aş fi faţă în faţă cu primarul, l-aş întreba de ce nu a spus atunci când ne-a cerut voturile că gălăţenii vor primi căldură cu program", mai spune Maria Lazăr.
