Sosirea la Galaţi, între 28-30 noiembrie 2013, a Raclei Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, oferite la închinare de Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel, din dorinţa Înalt Prea Sfinţitului Casian al Dunării de Jos, ne dă ghes a ne opri la viaţa şi lucrarea înveşnicită a celor doi sfinţi, consideraţi restauratorii Bisericii Creştine. Primirea Sfântului Odor este în consonanţă cu evenimentul major al anului 2013, an închinat - potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române” - Sfinţilor Împăraţi Constantin şi mama sa Elena.
Biruinţa luminii asupra "ruşinoaselor persecuţii"
Fiu al Împăratului Constanţiu Clor, Sfântul Constantin cel Mare a urcat pe tronul Imperiului Bizantin în 306, după moartea tatălui său. Într-o etapă a libertăţii pe toate planurile, puţini realizăm semnificaţia emiterii, acum 1.700 de ani, de către împăratul Constantin cel Mare, Edictului de la Milano. Actul venea ca o biruinţă a lumini asupra întunericului care a dominat cei 300 de ani de persecuţii. Edictul de la Milano proclama religia creştină „religio licita” - „religie permisă”. „Prin "Edictul de la Milano", Sfântul Constantin cel Mare punea capăt ruşinoaselor persecuţii pe care împăraţii păgâni le-au exercitat după pătimirea, Răstignirea pe Cruce şi Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfântul Împărat a introdus taxa pe celibat, a desfiinţat sclavia, a legitimat omul liber în Hristos, omul liber de orice sclavie. Şi tot Sfântul Constantin a declarat ˝Ziua Domnului˝, zi de odihnă şi de sărbătoare. Inclusiv soldaţii participau la slujbe în această zi, nu mai vorbim de creştini. Lumea creştină datorează Sfinţilor Împăraţi cele mai importante şi radicale măsuri care se impuneau în acel moment, măsuri de care beneficiem şi noi astăzi”, spunea, recent, Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos.
Împăratul Maxenţiu, învins cu semnul Crucii
Întreaga împărăţie pământească şi cerească a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena a stat sub semnul Sfintei Cruci. Constantin a descoperit-o pe cer, Elena în pământul Ţării Sfinte... Când împăratul Maxenţiu (în 312), care stăpânea partea de Apus a Imperiului Roman, s-a îndreptat împotriva lui Constantin, Dumnezeu i-a trimis un semn de binecuvântare... Potrivit istoricului Eusebiu de Cezareea, Constantin a văzut pe cer - ziua în amiaza mare - o cruce luminoasă şi îndemnul „Sub acest semn vei învinge!” Noaptea, Constantin L-a văzut în somn pe Însuşi Hristos, care „l-a îndemnat să-şi facă steag ostăşesc cu semnul Sfintei Cruci”. A urmat îndemnul şi l-a învins pe Maxenţiu, astfel unificând întregul Imperiu Bizantin. Sfântul Artemie (+ 20 octombrie 362), general în armata lui Constantin cel Mare, este cel care a mărturisit că a văzut semnul Crucii pe cer. Tot Artemie a însoţit-o pe Împărăteasa Elena la locurile sfinte.
Unitatea Imperiului şi a Bisericii
Împreună, Sfinţii Constantin şi Elena - după ce au scos creştinii din grote - au convocat, în 325, Sinodul I Ecumenic. „Pe cheltuiala sa, Marele Constantin a convocat la Niceea soborul celor 318 Sfinţi Părinţi pentru a clarifica aspecte dogmatice, care au devenit normative pentru Biserica noastră, condamnând erezia lui Arie. Tot acum au fost fundamentale primele şapte articole ale Simbolului de Credinţă”, a spus Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos.
Împăratul Constantin a asigurat unitatea creştinismului şi a Imperiului Bizantin; el a mutat capitala de la Roma la Byzantium, cetate care a devenit Constantinopol, fiind inaugurată în 11 mai 330. A purtat numele Împăratului până la căderea Constantinopolului sub turci, în 29 mai 1453. Fostul Constantinopol este actualul Istanbul, metropolă care are încă multe mărturii bizantine, cea mai grăitoare fiind Biserica „Sfânta Sofia”, transformată în moschee după 1.453, în prezent muzeu.
