Filologul, ziaristul şi scriitorul Mircea Ionescu ar fi împlinit, astăzi, 20 decembrie, 75 de ani. Născut în oraşul Tg. Bujor-Galaţi, în 20 decembrie 1938, a trecut la Domnul în 7 aprilie 2013. Mircea Ionescu a slujit gălăţenii din postura jurnalistului de investigaţie la cotidianele "Viaţa liberă", ca şef de secţie, şi la „Acţiunea” al Editurii Porto-Franco, unde era redactor şef adjunct.
Este absolvent al Liceului „V. Alecsandri” Galaţi şi al Universităţii „Al. Ioan Cuza” Iaşi, Facultatea de Filologie şi după absolvire a primit repartiţie în Ardeal. „Nu a rezistat acolo, fiindcă se vorbea doar maghiara. Mircea era foarte legat de Dunăre, de locurile natale, fapt care l-a readus repede acasă. Aceasta se vede în ˝Poveştile de vânătoare˝ şi în alte scrieri de presă sau romanele lui”, ne spune Georgeta Ionescu, soţia sa.
A debutat în 1954, la „Tânărul scriitor” Bucureşti, dar gălăţenii şi-l amintesc pe Mircea Ionescu ca ziarist şi scriitor de anchetă jurnalistică, de nuvele şi romane poliţiste. Era îndrăgostit de cuvânt şi neobosit în a scotoci prin arhivele tribunalelor. „Ca să înţeleagă mai bine lucrurile, s-a înscris la Facultatea de Drept Iaşi. A abandonat însă cursurile în anul II de facultate, fiindcă ştia că nu va profesa niciodată. Acest fapt l-a ajutat însă să înţeleagă mai bine ceea ce scria”, mărturiseşte Georgeta Ionescu.
Debutul în literatură a fost cu volumul de nuvele poliţiste "Moartea paharelor de cristal”, Iaşi-1974. Au urmat „Singurătatea calului troian”, 1976, „Adevăr şi metaforă”, 1988. Volumul „Taina bătrânului fort”, la Editura „Ion Creangă” - Bucureşti, 1989, l-a impus drept un condei de literatură pentru copii.
Însă darul ziaristului de investigaţie l-a îmbinat cu cel de narator în romanele „O anchetă ratată” şi „Cacialmaua”, acest roman fiind premiat în 1991, de Societatea Scriitorilor „C. Negri” Galaţi. Nu a trecut neobservat nici ca scenarist de piese de radio şi televiziune. În 1984, a obţinut „Premiu pentru scenarii de film”, acordat de TVR pentru „Primăvara cailor sălbatici”; în 1987, „Premiu pentru creaţie dramatică”. În 1992 a fost atestat consilier editorial de Ministerul Culturii, fapt ce l-a adus în postura de editor la editurile Hypatya şi Pax Aura Mundi Galaţi.
Mircea Ionescu face parte dintre jurnaliştii care aveau verbul acasă, ştia să ţină cititorii în suspans şi să-i determine să caute şi următorul număr al ziarului. Condeiul lui ne lipseşte astăzi...
