Sfântul Mucenic Haralambie este prăznuit în fiecare an în 10 februarie. A fost Episcop de Magnezia, în zona Asiei Mici şi a rămas în Biserica noastră un model de sfinţenie şi mărturisire a credinţei. Proloagele ni-l prezintă drept un slujitor al lui Hristos plin de strălucire duhovnicească. A ţinut piept prigonirilor din veacul al II-lea după Hristos din vremea împăratului Septimiu Severus (193-211). Mucenicul cinstit astăzi a rămas, de optsprezece veacuri, la inima creştinilor pentru rezistenţa şi verticalitatea cu care i-a înfruntat pe mai marii pământeşti. Deranjat peste măsură de zelul bătrânului Episcop şi de credinţa sa, Septimiu a cerut mai marelui cetăţii din Magnezia - Luchian - să-l prindă şi să-l aducă pe Episcop în faţa „judecătorilor”. Tortura avea scopul să-l determine să se lepede de Hristos. Sfântul cu blândeţe şi cuvânt puternic le-a spus, în timp ce persecutorii îi sfâşiau veşmintele arhiereşti: „Mulţumesc vouă, fraţilor, că strunjind trupul meu vechi şi bătrân, m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina nouă a suferinţelor pentru Hristos”.
Împrejurările acestea i-au determinat pe mulţi păgâni să treacă la creştinism. Între aceştia s-au aflat şi soldaţii Porfirie şi Vaptos. Istoricii spun că Galina, fiica împăratului, a crezut atunci în Hristos şi s-a botezat.
Sfântul Haralambie a fost decapitat la 10 februarie, la începutul veacului III, pe când avea 113 ani. Este considerat Sfânt Făcător de Minuni, vindecător de molime, ciumă, cancer...
