Biserica Penitenciarului de maximă siguranţă Galaţi este un proiect care are nevoie de multe cărămizi. Singura cărămidă la temelia edificiului a fost aşezată în 2004, când Arhiereul Dunării de Jos, ÎPS Părinte Casian, punea piatra de temelie. La o distanţă de zece ani, „Penitenciarul Galaţi face mari eforturi să ridice o biserică pentru deţinuţii care îşi ispăşesc păcatele. Dar nu s-au găsit resurse”, constata, recent, ÎPS Părinte Casian.
Casă de reeducare
Din surse ale Penitenciarului gălăţean am reţinut că tărăgănarea lucrării se datorează lipsei de fonduri. Se slujeşte într-o capelă în care nu încap mai mult de 30 de persoane. „În toţi aceşti ani, o comisie a Penitenciarului Galaţi a depus la Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti mai multe proiecte pentru alocarea de fonduri. Sub diverse motive, au fost respinse. La începutul acestui an, Arhiepiscopia Dunării de Jos ne-a acordat un sprijin şi pe acest fond, conducerea penitenciarului a înaintat un nou proiect la ANP şi suntem în aşteptare. Însă, îi rugăm pe cei care doresc să ne ajute cu donaţii şi sponsorizări, să ne sprijine. Zidirea trebuie să înceapă”, zice Simona Costache, purtător de cuvânt la Penitenciarul Galaţi.
Restaurare după gratii
„Prin programele susţinute de Sectorul educativ şi asistenţă psiho-socială încercăm să-i ajutăm, însă cred că susţinerea religioasă, harul lui Dumnezeu îi ajută şi mai mult pe cei privaţi de libertate”, zice Simona Costache.
Cum sunt întâlnirile cu Hristos în casa cu uşi zăvorâte cu zăbrele? „Când ajung la rugăciune, mulţi dintre deţinuţi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mai ˝pot respira şi alt aer în afară de aerul din celulă˝. Regretul unora este sincer şi încet, încet, când vin să-şi mărturisească păcatele înţeleg că iertarea de la Hristos este şansa de a porni la un nou drum. Spovedania este o chirurgie a sufletului, iar libertatea în Hristos este o stare de dezrobire a conştiinţei şi a inimilor”, spune părintele Ioniţă Obreja, care slujeşte la capela din Penitenciar.
1.000 de suflete din penitenciarul gălăţean au nevoie de implicarea întregii comunităţi. Şi pentru ca aceşti semeni să devină mai buni, trebuie să-i sprijinim să aibă un loc unde să-şi plângă păcatele.
