Case de patrimoniu de aruncat
Foto: Foto: Palatul Simion Gheorghiu, Str. Domnească

Case de patrimoniu de aruncat
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Pagina realizată de doamna redactor Nicoleta Onofrei pe 12 martie 2014, sub titlul ”Incompetenţa şi nepotismul au sufocat Galaţiul”, m-a pus pe gânduri. ”Case de patrimoniu de aruncat” ne dezvăluie cu mult curaj halul în care se află acest oraş. Cine îndrăzneşte să facă o plimbare, privind în jos, în sus, la stânga, la dreapta, se lecuieşte de a mai face o altă plimbare. Blocurile cenuşii, colorate diferit, îi sperie pe străini. Clădirile vechi sau demolate, construcţiile începute şi neterminate, o Faleză în scufundare, gropi la tot pasul, lipsa indicatoarelor spre monumentele istorice ne arată că autorităţile nu au o cultură politică, istorică şi, mai ales, o cultură a patrimoniului.

Franţa posedă un patrimoniu cu totul excepţional. Chiar dacă, prin politica de descentralizare, s-au transferat competenţele autorităţilor regionale care antrenează cetăţeanul să salveze şi să conserve mediul înconjurător, actorii cei mai importanţi sunt Ministerul Culturii şi Ministerul Mediului, UNESCO preocupându-se de protejarea valorilor culturale şi naturale universale. În fiecare regiune franceză, municipalitatea, asociaţiile şi comitetele locale au un rol important. Astfel, Bretania, o regiune mult timp izolată, şi-a regăsit moduri de supravieţuire, de dezvoltare, întorcându-se la rădăcinile, istoria, sărbătorile şi tradiţiile sale. Raportat la celelalte regiuni franceze, se situează pe primul loc în ce priveşte numărul de monumente clasate şi pe al doilea loc în ce priveşte numărul anual de turişti. Aici, turismul de curiozitate cedează locul unui turism al cunoaşterii trecutului.

De ce Bretania şi Galaţi? Pentru că, geografic, celor două judeţe se aseamănă: păşuni, vite, păsări, livezi, vii. Este regiunea celebrelor clătite bretone, a cidrului. Rennes, capitala provinciei, are peste 200.000 de locuitori. Este un oraş cultural şi istoric clasat centru universitar. Primul obiectiv de vizitat este situl medieval conservat cu sfinţenie. Străzile cu macadamul de atunci sunt mărginite de case stil medieval din lemn. Se poate vizita, de asemenea, Primăria, în Marea Sală a acesteia fiind înscrise numele celor care au contribuit la renumele regiunii. Cum arată Primăria noastră la vizita unor străini? Şi ce oferim noi? Ignoranţă, incompetenţă, prăduirea banului public. Ce ne lipseşte? Elanul, cultura. În plus, mai avem de luptat cu gropile, cu aerul poluat. Aş dori ca Strada Domnească, atât de frumos descrisă de Ionel Teodoreanu într-un roman de-al său, să devină bulevard istoric protejat!

Citit 1228 ori Ultima modificare Duminică, 06 Aprilie 2014 16:36

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.