Campania VL "Lada de zestre"/ Ultimul tâmplar din Vânători se "bate" cu termopanele

Campania VL "Lada de zestre"/ Ultimul tâmplar din Vânători se "bate" cu termopanele
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

* Gardurile de beton şi mai ales termopanele au transformat tâmplăria într-un meşteşug nu foarte căutat * Pentru că este riscantă şi nici nu aduce mari profituri, tinerii evită să înveţe meseria


Atunci când Gheorghe Misăilă, sau nea Ghiţă, aşa cum îi spun consătenii, a obţinut autorizaţia de tâmplar, în comuna Vânători mai erau alţi patru meşteri în lemn, care munceau zi-lumină. Era anul 1972 şi se construia casă lângă casă. Comenzile curgeau, pentru că toată lumea avea nevoie de uşi, ferestre sau de lemn finisat pentru garduri şi alte construcţii. "Oricât ai fi încercat să faci faţă, tot mai apăreau oameni nemulţumiţi pentru că îi amânai. Îmi aduc aminte că la mine în gospodărie veneau şi plecau oamenii cum se întâmplă acum la tribunal. Nici câine nu aveam, ca să nu mă latre toată ziua", îşi aminteşte nea Ghiţă.

"Lemnul nu prea mai are căutare"

Nimic din felul în care arată acum ograda meşterului nu te trimite cu gândul la vânzoleala de altădată. Totul pare liniştit şi abia din când în când câte un sătean trece prin faţa porţii. Cei care îi intră în curte lui nea Ghiţă sunt încă şi mai puţini. "Sunt zile întregi şi chiar săptămâni în care nimeni nu vine cu vreo comandă. Lemnul nu prea mai are căutare. Doar bătrânii din comună vin pentru câte-o lucrare mică", spune meşterul.

Tâmplar în epoca termopanului

O meserie extrem de căutată, apreciată şi bănoasă înainte de Revoluţie, tâmplăria a primit o lovitură puternică în urmă cu peste două decenii, atunci când au început să se construiască garduri din beton. Treptat, acestea au luat locul gardurilor de lemn. Impactul decisiv a constat însă în apariţia pe piaţa locală a termopanelor. În doar câţiva ani, tâmplăriile din aluminiu şi plastic (PVC) au înlocuit lemnul.

"Pentru că nu mai am comenzi, fac obiecte pe care le duc la târg. De cele mai multe ori, însă, nici acolo nu reuşesc să vând nimic. Consum benzina degeaba şi mă întorc cu toată marfa acasă", mai spune nea Ghiţă.

Meseriaşii pot fi număraţi pe degete

Nu doar în Vânători tâmplăria este pe cale de dispariţie. Din spusele meşterului, în Şiviţa şi Frumuşiţa nu mai există în prezent niciun tâmplar. În Tuluceşti mai este unul, iar la Tătarca un tânăr s-a încumetat să devină tâmplarul localităţii. Pentru că este o meserie riscantă, zgomotoasă şi nebănoasă, tinerii fug către alte ocupaţii. De cealaltă parte, nici şcolile profesionale nu au o ofertă educaţională foarte tentantă.

Se spune că tâmplarii care şi-au păstrat intacte toate cele zece degete de la mâini sunt o raritate. Nea Ghiţă, deşi are 76 de ani, face parte dintre cei norocoşi, chiar dacă cicatricile de pe palmele sale nu sunt chiar semne de invidiat. "Mi-am scăpat odată podul palmei în discul de la circular. Era de Anul Nou şi la spital m-au lăsat să aştept trei zile. Între timp, până s-au întors medicii, rana mi s-a infectat, operaţia fiind apoi destul de grea. Mi-am revenit însă şi m-am întors în atelier. Doar asta e meseria mea", povesteşte meşterul.

Secretul este pasiunea

Pentru a ajunge un tâmplar iscusit, nea Ghiţă spune că e nevoie de doi sau chiar trei ani de ucenicie. "Secretul meseriei este să faci lucrurile cu pasiune, să-i placă omului. Şi-aşa clienţii sunt puţini, aşa că dacă nu-i mulţumeşti poţi să închizi prăvălia. Acum sunt unelte şi aparate moderne care te ajută să faci totul mult mai uşor. Aici, însă, tot ce am în atelier e construit şi pus la punct de mine".

Citit 3842 ori Ultima modificare Joi, 10 Aprilie 2014 17:32

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.