Student israelian la Medicină în Galaţi: "Românii ar trebui să muncească şi să nu mai întindă mâna la şpăgi"

Student israelian la Medicină în Galaţi: "Românii ar trebui să muncească şi să nu mai întindă mâna la şpăgi"
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Este replica usturătoare, dar sinceră, pe care ne-o dă protagonistul interviului nostru de astăzi.


Soliman Fukara nu este tocmai străin, genetic vorbind, de plaiurile noastre. Născut în urmă cu 22 de ani, la Craiova, din tată israelian şi mamă olteancă, tânărul a venit ca mulţi alţii înaintea sa să înveţe medicină în România, mai precis la Universitatea „Dunărea de Jos”. Trăit 16 ani în Ţara Sfântă, viitorul neurochirurg se declară deopotrivă fascinat şi dezamăgit. În ţara pe care o apreciază ca având un potenţial maxim, a fost obligat să dea şpagă şi să suporte umilinţele unui sistem din care probabil va face parte mai devreme sau mai târziu.

- De ce ai ales să vii să înveţi aici?

- În primul rând, pentru că timp de 18 ani nu am văzut-o pe mama, nu ştiam nimic de ea şi am fost foarte curios să ştiu cine este. În al doilea rând, pentru că tatăl meu îmi povestea foarte multe chestii frumoase despre România. Chiar mi-am dorit să vin aici. Aş fi vrut să rămân lângă mama, la Craiova, dar nu am reuşit la facultate acolo. Am obţinut o bursă la Iaşi, acolo am stat doi ani, dar tot din cauza sistemului corupt, al şpăgilor, am plecat. Şi am venit la Galaţi.

- Cum ţi s-a părut oraşul la prima vedere?

- După Craiova, este al doilea oraş preferat în România. Mi-a plăcut şi Iaşiul, dar mie imi place mai mult liniştea, ori acolo e multă agitaţie, cluburi. Şi din punct de vedere al profesorilor, aici sunt mai corecţi decât la Iaşi.

- Cum se deosebeşte Galaţiul de locul în care ai trăit tu în Israel?

- Aici e mai multă libertate. În schimb, în Israel îmi place mai mult, pentru că străzile sunt mult mai curate, mai aranjate. Gălăţenii sunt la fel ca toţi oamenii, dar aici parcă mă pot împrieteni cu lumea mult mai repede. Sunt oameni deschişi majoritatea.

- Te-ai interesat despre Galaţi înainte să vii aici?

- Când am fost la Iaşi, aveam mulţi prieteni de aici şi îmi povesteau cât de frumos este în Galaţi, despre Faleză şi am fost foarte curios să văd cu ochii mei. Mi-a plăcut din prima zi când am venit aici.

- Cum e şcoala în Israel?

- E mult mai bună. Câteodată îmi pare rău că am venit aici. Acolo cel puţin sunt corecţi, nu se ia şpagă. Acest lucru mă deranjează foarte mult aici. Eu lupt să schimb asta, dar până acum nu am reuşit.

- Cum ţi se pare mâncarea românească?

- Din mâncarea românească, îmi place cel mai mult salata boeuf. Pot să o mânânc zi de zi şi nu mă satur de ea. Ştiu să gătesc salată şi sarmale, dar fără carne de porc. Îmi mai place şi mămăliga.

- Care a fost primul cuvânt învăţat în limba română?

- A fost o înjurătură. Când am hotărât să vin în România, tata m-a învăţat cuvinte de bază, printre care şi înjurătri. Mi-a spus că, dacă le ştiu pe astea, mă descurc. Şi mi s-a confirmat. Când am ajuns la Bucureşti, la 3.00 dimineaţă, aveam emoţii, eram în altă viaţă, în altă lume, şi din greşeală am atins pe cineva. Mi-a zis o grămadă de cuvinte şi la final m-a înjurat. Eu nu am ştiut cum să răspund, decât cu altă înjurătură. I-am zis-o şi am plecat.

- Ce nu îţi place aici?

- Şpaga şi oamenii care profită. Am fost nevoit să dau şpagă şi am dat, mai ales la Iaşi. Te văd că eşti străin şi profită de ceea ce ai sau cred ei că ai. Dar banii ăştia noi nu i-am câştigat la loto sau la păcănele, cum se joacă aici, chiar am muncit pentru ei. Părinţii mei lucrează din greu acolo, în Israel. Tata munceşte zi şi noapte ca să îmi dea 300 - 400 de euro lunar.

- Dacă ai fi primar, ce ai schimba în Galaţi?

- Aş face oamenii să se conformeze regulilor. Să fie mai serioşi, să muncească înainte de a spune că ţara în care trăiesc este vai de capul ei. România este o ţară bună, foarte bună. Oamenii sunt o problemă.

- Ţi-ai dori să rămâi în România?

- Pe de o parte da, dar salariile medicilor sunt foarte mici. Eu vreau să mă specializez în neurochirurgie. Un neurochirurg câştiga bine şi aici, dar condiţiile de lucru sunt la pământ. Comparativ cu Israelul, diferenţa e de la cer la pământ. Aparatura care se mai foloseşte încă aici, acolo a fost aruncată de mulţi ani. Am fost internat în spital aici şi nu aveau nici branulă, am fost nevoit să-mi cumpăr. Aşa ceva nu se întâmplă în Israel.

Citit 4373 ori Ultima modificare Joi, 08 Mai 2014 09:19

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.