Ruxandra Podlisnic este o tânără basarabeancă venită la Galaţi pentru a studia Jurnalismul. Cu pasiunea şi curiozitatea caracteristice tinerilor de peste Prut vizavi de spaţiul românesc şi ce le poate oferi el, Ruxandra speră să poată face carieră în România şi se pregăteşte pentru asta în jurul oamenilor şi evenimentelor despre care consideră că ajută să se dezvolte ca om şi ca profesionist.
- Cum te-ai hotărât să vii în România?
- Hotărârea de a veni la studii în România are rădăcini adânci în sufletul meu, încă din clasa a X-a. Ştiam că statul român le oferă burse elevilor şi studenţilor basarabeni şi că, după absolvirea facultăţii, diploma pe care o voi obţine este recunoscută în Europa, spre deosebire de cea din Republica Moldova. Bineînţeles, un rol important l-au avut şi părinţii mei, întrucât provin dintr-o familie în care mama e profesoară de limba română, iar marea ei dorinţă a fost să calc pe-ntreg pământul ”de la Nistru pân` la Tisa”.
- Cum te-ai simţit când ai ajuns în Galaţi? De ce ai ales acest oraş?
- Când am ajuns în Galaţi, eram speriată, ca şi ceilalţi studenţi din anul I. Dar nu a durat mai mult de o zi şi am început să mă integrez aici. Un rol important l-a avut proiectul studenţilor basarabeni ”Tutoriat Boboc”, datorită căruia am reuşit să ne facem din start prieteni şi să interacţionăm cât mai mult între noi. Iniţial, Galaţiul nu a fost primul oraş din lista preferinţelor mele, dar până la urmă Dunărea şi istoria încărcată a acestui oraş m-au determinat să vin aici.
- Îţi doreşti să rămâi şi să ai o carieră aici?
- Acum îmi doresc să rămân în România, pentru că aş avea mai multe oportunităţi. Dacă aici e dificil pentru un tânăr specialist să-şi găsească un loc de muncă, atunci în Republica Moldova este de zece ori mai greu. Cel mai important este că îmi place ceea ce fac în România şi nu ştiu dacă dincolo de Prut aş fi spus acelaşi lucru. E adevărat că omul sfinţeşte locul, dar numai dacă a reuşit să-l îndrăgească şi să-l motiveze.
- Ce îţi place în Galaţi? Ce nu îţi place?
- Admir Galaţiul pentru că este un oraş în care domină liniştea. Îmi place să le zic celor de acasă că acesta este oraşul de la Dunăre, îmbălsămat cu flori de tei. Apreciez foarte mult Teatrul Dramatic şi Teatrul Muzical, acolo mă delectez de fiecare dată cu ceva spectaculos. Îmi place că oraşul nu duce lipsă de verdeaţă, deşi îi cam lipsesc zonele de agrement. Partea mai puţin plăcută constă în faptul că străzile sunt pline de câini vagabonzi, iar unele terenuri stau în ruine, deşi ar putea să se transforme în spaţii utile. Şi transportul public ar mai trebui suplinit cu autobuze.
- Dacă ai fi primarul Galaţiului, care ar fi primele trei lucruri pe care le-ai schimba?
- În primul rând aş investi în strategia Dunării, care este un proiect vital pentru oraşul Galaţi, aş rezolva problema câinilor maidanezi din întreg judeţul şi aş restaura toate monumentele istorice, crescând astfel potenţialul turismului în Galaţi.
- Cât de des reuşeşti să îţi vezi familia?
- Dorul este un sentiment pe care îl trăiesc de fiecare dată când mă gândesc la casa părintească. Cred că îmi văd prea rar familia, doar de vreo cinci ori pe an. Dar odată cu liberalizarea regimului de vize pot şi ei să vină în România. Poate că în curând le voi face o excursie şi în oraşul de la Dunăre.
- Cum ţi se pare mâncarea românească faţă de cea de acasă?
- Nu este foarte diferită. Suntem acelaşi popor şi e firesc să avem aceleaşi bucate tradiţionale: sărmăluţele, mămăliguţa… Ceea ce nu facem în Republica Moldova este ciorba de burtă şi mi s-a părut neobişnuită şi nu chiar pe gustul meu. Îmi plac foarte mult patiseriile de aici, covrigii cu tot felul de seminţe şi bunătăţi, pentru că în Moldova nu găseşti aşa ceva. Am încercat să-i fac şi eu, dar mi-au ieşit ca nişte colaci tipici moldoveneşti.
- Crezi că basarabenii sunt mai patrioţi decât românii? De ce?
- Nu cred că sunt mai patrioţi. Şi în Basarabia, şi în România există oameni care simt şi care nu simt româneşte. Pe ambele maluri ale Prutului sunt patrioţi ce îşi apără cu dârzenie valorile neamului, dar şi oameni cărora nu le pasă de patrimoniul naţional. Problema este că în Basarabia există guri de lup care vor să-ţi înghită patriotismul şi să te manipuleze după bunul plac. Cert este că avem datoria de a urma îndemnul adevăraţilor patrioţi ai neamului, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Grigore Vieru, care nu au cedat niciodată.
- Ai vreun model în domeniul în care te specializezi? Crezi că România îţi oferă condiţii să urmezi acest model?
- Aş spune că există mai degrabă o listă a oamenilor care mă inspiră şi pe care îi consider profesionişti din cap până în talpă. Cred că atâta timp cât pot să cunosc oameni de succes şi oameni care mă încurajează, România îmi oferă condiţia de care am nevoie pentru a merge pe urmele acestor modele. Dar rămâne să văd şi să simt cum va fi pe piaţa muncii. Sper să nu fiu dezamăgită.
Cine este Ruxandra Podlisnic
Data şi locul naşterii: 2 ianuarie 1995, Cubolta, Bălţi, Republica Moldova
Studii: Universitatea ”Dunărea de Jos”, Facultatea de Jurnalism
Ocupaţie: studentă
Citeste si:
Campanie VL "Noii români"/ Sirianca Lina Jesri vrea să fie medic în România
Campanie VL "Noii români": Un basarabean aduce zâmbetul la rang de artă
Campania VL "Noii români"/ Un american îi învaţă pe gălăţeni să facă afaceri
Campania VL "Noii români"/ Chinezul Kong Xianzhen aduce cea mai mare civilizaţie a lumii la Galaţi
