Să nu rămâi aicea, să nu te duci acolo,
să nu te duci niciunde, să nu rămâi nicicând,
fii asta şi aceea...cea care stă-n mişcare
şi strigă: mor întruna, nu-mi pare rău...deci sânt!
Şi nu sânt rău de moarte...şi-i cânt, îi cânt în strună,
îi dau tot ce-are viaţa, nu-i cer nimic, n-o rog
să-mi treac-alcătuirea pe lista nemuririi
şi nici să-mi suie timpul pe roata cu noroc!
Nu-i cer alte favoruri, nu-i cer vreo păsuire,
nici să mă uite-aicea, acolo, unde, când...
îi cer...(cât mă mai ţine statuie în mişcare)...
să-mi lase-n linişti somnul cu moara mea de vânt!
Şi-i jur, până la moarte, supunere şi slavă,
şi-o rog încet...(ca piatra de sfinx frumos arzând)...
să nu mă lase veşnic şi-aiurea, fără suflet,
cadavru viu în apă, în foc şi pe pământ!
