Doamnelor şi domnilor, luaţi loc şi staţi jos!...
din clipă în clipă, trebuie să apară actorii...
o să fie frumos, o să fie foarte frumos,
o să vedeţi cea mai scurtă piesă de teatru,
cea mai tristă şi cea mai clară piesă de teatru,
o să plângeţi cum n-aţi plâns niciodată,
o să râdeţi cum n-aţi râs niciodată...
o să aflaţi că unu supra unu e patru supra patru!
Sigur că da!... sigur că da!... iau loc şi stau jos!...
din clipă în clipă, trebuie să înceapă...
cortina se ridică, luminile se sting majestos...
şi-i tăcere şi aşteptare, şi-i tăcere şi aşteptare!...
Foşnetul reflectorului coboară o rază adâncă...
şi se înalţă o voce de Unu, adâncă:
doamnelor şi domnilor, nu mai vin actorii!...
Şi toată lumea... şi toată lumea începe să plângă!
