Unde se duce grăsimea/ Mecanismul unui MOD SĂNĂTOS DE VIAŢĂ

Unde se duce grăsimea/ Mecanismul unui MOD SĂNĂTOS DE VIAŢĂ
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

 

Este esenţial să înţelegem mecanismul grăsimii, pentru a putea crea condiţiile necesare eliminării acesteia până la un nivel optim sau acceptabil. Corpul nostru stochează moleculele de grăsime în interiorul celulelor de grăsime, unde le este cald şi bine, şi de unde se desprind cu mare greutate. Pentru a îndepărta grăsimea, aceasta trebuie oxidată. Procesul de oxidare are loc atunci când atomii  de carbon din moleculele de grăsime se combină  cu molecule de oxigen.

Muşchii mai dezvoltaţi procesează grăsimea mai repede

Pentru că muşchii sunt gazdele mediului de oxidare, este important ca aceştia să fie cât mai dezvoltaţi. Muşchi mai mari înseamnă mai multă grăsime procesată mai repede. Mai puţin de unu la sută din grăsime se elimină prin excreţie. Muşchii se stimulează cu antrenamente cu greutăţi. Şi atunci unde se duce mai departe grăsimea?

După procesul de oxidare, carbonul din grăsime combinat cu oxigenul formează dioxidul de carbon, care apoi este eliminat prin expiraţie. Cu cât mărim cantitatea de oxigen inhalată şi implicit pe cea a dioxidului de carbon expirat, cu atât ardem mai repede şi mai multă grăsime. Asta înseamnă că principalul organ responsabil cu arderea grăsimii este plămânul.

Ajustarea activităţilor aerobice

Pentru a stimula acest schimb natural sunt necesare activităţi aerobice. Aerobicul se ajustează după intensitate, în speţă, după cât de mult sau cât de puţin ne turează inima şi ce foloseşte aceasta ca sursă primară de energie. Nivelul de intensitate optim pentru a arde grăsimea este undeva pe la 65-70 la sută din capacitatea inimii. Dacă este mai mare de atât, corpul începe să ardă zahărul sau glicogenul, pe post de combustibil. Asta se întâmplă pe burta goală sau când corpul funcţionează în deficit. Mâncarea ingerată înainte sau prea aproape de sesiunea de antrenament implică folosirea sa ca sursă de combustibil, în locul depozitelor de grăsime. Regula “ce-i prea mult strică” se aplică şi aici.

Grăsimea este oxidată şi eliminată printr-o combinaţie de lucru cu greutăţi, pentru a menţine şi mări masa musculară, şi activitate aerobică pentru a stimula şi mări schimbul de oxigen - CO2.

Toate acestea se întâmplă atunci când alimentaţia, în speţă materia primă folosită, este aranjată optim scopului în sine.

Cum putem înlătura stratul de grăsime subcutanat

Când toate acestea funcţionează în sinergie, după un plan bine stabilit sau sub îndrumare profesională, atunci putem înlătura stratul de grăsime subcutanat şi rearanja structura moleculară a noilor celule create din materia primă (mâncarea) în aşa fel încât sistemul glandular şi implicit corpul uman să funcţioneze în echilibru şi la parametri optimi. Automat, acest lucru va implica şi “simţit bine”, şi “arătat bine”, ca urmări fireşti.

Ca observaţie, celulita reprezintă celule de grăsime care acumulează atâtea molecule de grăsime că pur şi simplu explodează şi dau pe-afară. Asta creează aspectul vălurit mai mult sau mai puţin trist familiar. Celulita nu dispare şi nu pleacă nicăieri, nici masată, nici bătută, nici frecată. Celulita dispare doar odată cu grăsimea. Grăsimea nu poate fi însă îndepărtată decât din interior spre exterior, odată cu crearea condiţiilor interne necesare, folosind din exterior alimentaţia adecvată, aerobicul moderat şi lucrul cu greutăţi tot moderat. Toate acestea trebuie încorporate într-un mod sănătos de viaţă.

   

Citit 8915 ori Ultima modificare Vineri, 27 Martie 2015 13:27

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.