Toţi deţinătorii de patrupede canine din Galaţi s-au lovit măcar o dată de problema plimbatului celui mai bun prieten. Unde să-i dezmorţeşti oasele câinelui tău vaccinat şi cu pedigree, când singurul loc amenajat pentru acest lucru a mai rămas în Parcul Rizer? Ţarcul de la Faleză a fost desfiinţat, nu se ştie din ce motive, iar altceva nu s-a pus în loc.
Avem o lege care spune că animalele de companie nu au voie pe spațiile verzi din parcuri şi din jurul blocurilor, nici în locurile de joacă pentru copii. Aceeaşi lege spune că animalele de companie trebuie plimbate în lesă, cu excepţia zonelor destinate exclusiv lor. Că rasele periculoase şi agresive trebuie să poarte botniţă. Iar stăpânii sunt obligaţi să cureţe de pe domeniul public ceea ce patrupedele lasă în urmă.
Problema este că în Galaţi, cu excepţia Parcului Rizer, nu ai unde să aplici legea asta! Mai fericiţi sunt câinii comunitari: ei se gudură în voie şi pe spaţiul verde, şi în mijlocul intersecţiilor. Pot alerga prin locurile de joacă ale copiilor, fără ca mămicile să-şi strângă instinctiv pruncii la piept la vederea lor, pot încăleca gardurile dintre blocuri, fără ca vecinii să sară cu furcile şi mai pot strica grădina "atât de frumos amenajată" a vecinului de la parter, fără urmări grave.
Nu că ar fi cea mai mare problemă a oraşului, însă lipsa unor spaţii destinate patrupedelor cu stăpâni arată cât de puţin ştim să ne respectăm prietenii necuvântători. În Anglia, de exemplu, stat la fel de european ca al nostru, există un loc destinat plimbării şi relaxării câinilor în aproape toate parcurile de cartier. Iar stăpânilor le e mult mai uşor să-i ducă acolo, decât să îi ferească pe stradă de maşini şi alte obstacole. E greu să te urci cu patrupedul într-un mijloc de transport în comun şi maşină personală nu are chiar tot gălăţeanul. În plus, nu pot încăpea în Parcul Rizer - oricât de mult ar vrea Primăria - toţi câinii posesori de stăpâni plătitori de taxe şi impozite.
Ai stăpân, ai obligaţii!
Să privim problema şi din unghiul celălalt: ridicăm pretenţii o mie faţă de câinii care au la capătul zgărzii un stăpân. Să fie microcipat, vaccinat, civilizat, sterilizat şi să îşi ridice mizeria de pe spaţiul public. Altminteri, amendă de la 2.000 la 5.000 de lei! Dar câinii comunitari sunt liberi ca pasările cerului. Iar stăpânii se uită cruciş când de după semnul cu “Accesul câinilor strict interzis!” se iţeşte, fix pe spaţiul verde, o haită de comunitari. Galaţiul nu e singurul oraş în care acest paradox se manifestă în voie, însă nici nu s-a sinchisit să găsească soluţii. E drept că posesorii leselor nu au fost nici foarte vehemenţi, acceptând cu prea mare uşurinţă faptul că sunt lucruri mult mai importante de rezolvat. Nu de câini vorbeam, ci de stăpânii lor!
