Evaluaţi acest articol
(8 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Relaţiile de dragoste nu sunt mereu atât de simple şi de clare pe cât ne-am dori. Uneori, ele pot deveni complicate, pline de contradicţii şi situaţii dificile. Cu toate acestea, fiecare dintre noi are aşteptări mari când vine vorba de iubire sau căsătorie. Cei mai mulţi îşi doresc să aibă parte de un partener sincer.

În timp, fiecare individ începe să pună preţ pe intimitate şi libertate. De aceea, deseori, îndrăgostiţii îşi doresc atât de mult să îşi facă pe plac încât le este greu să spună adevărul în anumite situaţii. Din nefericire, în relaţiile de cuplu, minciuna îşi face loc atunci când indivizii se simt limitaţi de parteneri sau de o anumită situaţie, când încearcă să evite o pedeapsă ori un conflict. A-ţi urmări partenerul pentru a verifica dacă te minte sau te înşeală devine o adevărată provocare, făcându-ne să devenim paranoici şi să ne distrugem relaţia amoroasă.

Metodă de apărare a sinelui

Se spune că dragostea e oarbă. Într-o relaţie de cuplu în care s-au investit multe sentimente, cel minţit va suferi o mare decepţie din cauza nivelului mare de încredere acordat partenerului de cuplu, simţindu-se trădat.

"De foarte multe ori, mi s-a întâmplat să mă simt complexată, la începutul unei relaţii. Aveam senzaţia că băiatul pe care îl plac ar fi mult prea bun pentru mine şi că nu mă ridic la standardele lui. Din teama de a nu fi refuzată, exageram şi pretindeam că sunt cu totul altcineva. În cele din urmă, persoana de lângă simţea că lucrurile nu merg în direcţia dorită şi o pierdeam. Cred că cel mai bine este să fim iubiţi pentru ceea ce suntem cu adevărat", ne-a spus Iris Mocanu, în vârstă de 23 de ani.

De fapt, a distorsiona realitatea reprezintă o modalitate de apărare a sinelui, din dorinţa ca în ochii celui iubit să fii perfect, fără  să fii conştient de acest lucru.

Este necesar să minţim?

Fiecare dintre noi minte, fie că recunoaşte sau nu acest lucru. Însă, exersarea continuă a neadevărului poate ajunge să reprezinte pentru unii realitatea. Unii oameni spun că minciuna e necesară. Necesară pentru cine? Pentru persoana iubită sau pentru noi?

"Cred că există oameni şi oameni. Unor persoane le place să trăiască în minciună o viaţă întreagă, pentru că astfel se simt fericiţi. Dar, de fapt, fericirea este relativă. Ei nu vor simţi niciodată acest sentiment cu adevărat. Va fi doar ceva fictiv. Cu toţii avem scenarii legate de relaţia perfectă. Eu, unul, prefer să spun adevărul, deşi poate risc să pied persoana de lângă mine", ne-a mărturisit Adrian Nistor, în vârstă de 28 de ani.

Într-o relaţie, a spune adevărul poate să nu fie ceea ce îşi doreşte partenerul, deşi el afirmă acest lucru. Ne place să creăm scenarii, să fim minţiţi frumos, pentru că asta ne face deseori să ne simţim fericiţi. Dar ar trebui să fim conştienţi de faptul că oricât de frumos ar fi „ambalat” un lucru, la final esenţa va fi neadevărul şi falsitatea.

Minciunile inofensive, cele mai frecvente

Partenerii de viaţă cred de multe ori că îşi pot da seama când sunt minţiţi sau ignoră anumite indicii, din dorinţa de a crede că sunt fericiţi şi că au o relaţie perfectă.

Într-un final, fiecare îşi va prinde persoana iubită minţind. De cele mai multe ori, va fi ceva nesemnificativ, dar, în timp, poate evolua în ceva mult mai serios, cum ar fi infidelitatea. Orice minciună între doi parteneri de cuplu provoacă o suferinţă greu de îndurat pentru unii.

"De multe ori, mi s-a întâmplat să îl mint pe Andrei că am treabă la muncă, pentru a ieşi cu fetele sau pentru a îmi cumpăra pantofi sau cosmetice. Ştiam că îmi poate reproşa că dau banii pe porcării, aşa că preferam să îl mint", ne-a spus Mihaela, în vâstă de 26 de ani.

Una din minciunile cele mai frecvente, pe care jumătate dintre bărbaţi şi o treime dintre femei o recunosc, este aceea referitoare la locul unde se află. Bărbaţii mint în general că stau mai mult la muncă, pentru a ieşi la bere cu prietenii, iar femeile pentru a sta mai mult timp prin magazine sau cu prietenele.

"Mihaela nu a fost niciodată genul de femeie care să îmi reproşeze că ies cu băieţii să vedem meciul şi să bem o bere. Cu toate astea, am avut unele reţineri la început. În schimb, atunci când mă întreabă cum arată, chiar dacă are o zi mai proastă nu îi pot spune. Femeile sunt obsedate de gândul că arată perfect în fiecare dimineaţă", ne-a declarat iubitul Mihaelei, în vârstă de 30 de ani.

Aşadar, ne putem minţi partenerul cu privire la mici lucruri care l-ar deranja, cum ar fi motivele unei întârzieri sau motivele pentru care am uitat să ţinem o promisiune. Câteodată, o mică minciună este de preferat în locul unui adevăr neplăcut (cum ar fi că partenerul de viaţă s-a îngrăşat) şi chiar partenerul vrea de fapt să nu-i spui în faţă adevărul neplăcut.

Se poate ajunge la distrugerea cuplului

Deseori, o minciună nu ascunde un adevăr ce l-ar irita pe partener, ci un adevăr ce ar distruge relaţia. E vorba de minciunile care ascund o faptă comisă sau o trădare.

O minciună gravă, dar şi o serie de minciuni mai mici care ascund diverse fapte faţă de partener va distruge încrederea partenerului minţit. Odată ce va afla că adevărul i-a fost ascuns atât de bine, acesta nu va mai avea încredere în mincinos. Se va întreba mereu câte din ceea ce spune partenerul său sunt minciuni sau de câte ori a fost minţit până atunci. Încrederea va putea fi recâştigată greu, odată cu trecerea timpului. Însă orice altă minciună descoperită va distruge complet încrederea şi relaţia.

O minciună „ambalată” frumos îl va face pe cel minţit să simtă că nu îşi cunoaşte partenerul cu adevărat. În acel moment, acesta se va întreba dacă îşi cunoaşte partenerul, care s-a ascuns atât de bine.

Despre oamenii care au spus o minciună pentru a păstra o persoană în viaţa lor, nu putem spune că iubesc cu adevărat. "Ne-am minţit reciproc ani întregi. Noi consideram că sunt lucruri minore şi nu le dădeam importanţă. Dar, cu timpul, Alex a ajuns să îmi ascundă din ce în ce mai multe, iar în cele din urmă, pentru că nu am comunicat, am fost înşelată, iar relaţia s-a terminat brusc şi dureros. Sfatul meu pentru toate cuplurile este să fie cât mai sinceri cu putinţă, chiar dacă uneori e dureros", a menţionat Laura, în vârstă de 30 de ani.

De asemenea, în relaţia de cuplu poate avea loc o trezire brutală produsă de descoperirea unor secrete urâte, care au deseori prostul obicei de a ieşi la iveală. Din nefericire, victimele minciunilor adoptă adesea o atitudine greşită faţă de cel care amăgeşte, emoţionându-se şi în cele din urmă iertându-şi partenerul. Dar, cum mai poţi forma un cuplu fericit dacă ştii că trebuie mereu să dovedeşti şi să convingi că nu spui din nou o minciună?

O boală la nivel global

Denaturarea adevărului a ajuns o afacere de cuplu. Este concluzia a numeroase studii. Partenerii de cuplu deformează realitatea, mai ales la începutul relaţiei. În acest punct al relaţiei, minciuna este o metodă folosită pentru a-l impresiona pe celălalt. E un fel de „a te da mare”. Răspunsul la întrebarea banală „ce faci?” sau „unde eşti?” vine cel mai adesea la pachet cu o minciună nu doar în România, ci şi în Germania, Brazilia, Singapore sau China.

Debutul unei relaţii de cuplu este presărat cu minciuni, pentru că există nevoia de a ne prezenta într-un ambalaj strălucitor. Până la un punct, este ceva omenesc, iar psihologii spun chiar că o relaţie nu ar putea să dureze fără minciuni.

Ce părere au tinerii despre minciunile într-o relaţie

Mihai Popa, 24 de ani: "Cred că minciunile vin pentru a nu strica relaţia de utopie şi din teama de a nu pierde persoana de lângă noi. În ceea ce priveşte infidelitatea, cred că aceasta ne este imprimată în minte. Divorţurile şi lipsa de fidelitate sunt foarte promovate astăzi. Mai trist este că, deseori, oamenii se lasă păcăliţi de persoanele iubite şi ajung să rămână singuri şi dezamăgiţi. Evident că persoana de lângă noi nu ne va oferi ceea ce ne-a promis iniţial şi vom observa treptat cum se schimbă."

Andreea Ciocîntă, 22 de ani: "Nu contează dacă minciunile sunt minore sau de o mai mare importanţă. Minciuna rămâne minciună. Şi va ieşi la iveală odată cu trecerea timpului, iar partenerul va fi dezamăgit şi îşi va pierde încrederea în oameni, la modul general. Cred că este mai bine să spunem lucrurilor pe nume încă de la bun început."

Andrei Ene, 27 de ani: "Am minţit deseori, mai ales la începutul relaţiilor. Aveam senzaţia că aşa voi fi mai atrăgător şi o voi cuceri pe respectiva fată. Odată cu trecerea timpului, mai ales de când m-am căsătorit, am ajuns la concluzia că omul de lângă tine trebuie să te iubească pentru ceea ce eşti cu adevărat, nu pentru ceea ce pretinzi că eşti. La sfârşit, adevărul oricum va ieşi la iveală".

Cum afectează minciuna relaţia de cuplu?

Vreau să fiu iubit şi să iubesc. Vreau un partener cu care să construiesc o relaţie de lungă durată, să mă simt fericit. Se întâmplă şi "minunea” să îl găsesc, mă conving că este ceea ce îmi doresc şi că doar alături de el pot să îmi găsesc liniştea. A fi într-o relaţie cu cineva înseamnă în primul rând că petrec mai mult timp cu acea persoană, că începem să facem diverse activităţi împreună, că avem o rutină proprie. Viaţa pare mai frumoasă, problemele de zi cu zi parcă nu mai sunt aşa catastrofale, am pe cineva alături care mă susţine şi mă sprijină. Râdem, ne îmbrăţişăm, ne distrăm, trăim frumos.

Până la un moment dat, când îmi dau întâlnire cu el/cu ea şi întârzii şi mi-e jenă să îi spun că am preferat să mai zăbovesc puţin în faţa televizorului şi am uitat de întâlnirea noastră. Şi atunci - am o scăpare - mint. Doar nu sunt nici primul şi nici ultimul care minte! Iau în considerare faptul că este o minciună mică, fără prea multă importanţă.

Minciuna apare dintr-o varietate de motive, unele cu intenţia conştientă, altele fără. A minţi înseamnă, prin definiţie, a amăgi, dar nu toate formele de înşelare înseamnă minciună. Nu mai miră pe nimeni că oamenii mint, în diverse ocazii, însă e greu de acceptat că persoana iubită este cea care minte şi cel minţit sunt chiar eu. Asta pentru că eu cred despre partenerul meu că este diferit de ceilalţi oameni.

Aflarea adevărului produce dezamăgire, supărare, tristeţe şi, inevitabil, urmează reproşurile. Tocmai aceste reproşuri vor cântări destul de greu data viitoare, când voi alege iar să mint. De ce? Ca să le evit. Pe de altă parte, partenerul meu, pe care tocmai ce l-am minţit şi a descoperit adevărul, e posibil să se creadă "îndreptăţit” să aleagă şi el minciuna, într-un viitor nu prea îndepărtat.

Pentru a ne dezobişnui de acest lucru putem să ne întrebăm ce ne-a făcut să minţim (poate comoditatea, poate orgoliul). Următorul pas este să ne recunoaştem greşelile şi să găsim în noi puterea de a ne cere iertare sincer celor cărora le-am greşit şi pe care i-am minţit.

Conform unor cercetări recente, se pare că minciuna este un mecanism care ţine de supravieţuire şi că s-au evidenţiat chiar anumite zone ale creierului care se activează atunci când spunem o minciună sau când avem un comportament înşelător. Deci, mai bine aleg adevărul şi spun că am uitat noţiunea timpului, urmărind emisiunea X la Tv. S-ar putea să îi treacă supărarea pentru că am întârziat la întâlnire şi totodată să afli şi că e emisiunea lui/ei preferată. (Psiholog Nicoleta Popleşanu)

Cele mai frecvente minciuni ale femeilor

Psihologii au alcătuit un top al celor mai frecvente minciuni ale femeilor moderne. Pe primul loc este "Era la reducere", urmată de "Nu aş schimba nimic la tine". Topul continuă cu "E doar un prieten", "Mă doare capul", "Sunt gata în cinci minute", "Sunt obosită", "Nu îmi plac banii" şi "S-a întâmplat o singură dată".

... şi cele mai frecvente minciuni ale bărbaţilor

Specialiştii susţin că, neîndoielnic, cea mai frecventă minciună a bărbaţilor este "Tu eşti unica". Apoi urmează, în ordine: "Mă gândesc mereu la tine", "Este doar o amică", "Sunt fidel", "M-am lăsat dus de val", "Am ieşit la o bere cu prietenul meu", "Mai întârzii la muncă" şi "Nu îmi place fotbalul".

Citit 12573 ori Ultima modificare Vineri, 02 Octombrie 2015 18:03

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.