Mulţimile par câteodată broaşte ţestoase, nişte bunicuţe simpatice congelate în timp şi spaţiu. Sunt amorfe, rigide ca un cablu electric în plină iarnă. Îşi duc existenţa pur şi simplu doar în zona de confort definită de ”casă-masă-ipotecă-copil-vacanţe” şi, rareori, de câteva pasiuni ce pot fi numărate pe degete. Sunt comode ca ursul panda ce doarme în copac molfăind lăstarul de bambus în colţul gurii, le poţi tranchiliza cu câţiva lei în plus pe an, cu show-uri de televiziune, fotbal, circ politic, cătuşe, bârfă şi poze cu artişti calzi pe catafalc. Sunt atât de ignorante încât le poţi convinge că destinul lor se poate decide cu telecomanda, din vârful patului. Oamenii au senzaţia că recepţionează informaţia corectă, gata şlefuită, sunt convinşi că ştiu permanent ce se întâmplă în jurul lor. Dar nu digeră suficient, au arderile rapide, nu separă şi nu pricep aproape nimic.
A pricepe este declicul final. A te dumiri este gura proaspătă de apă ce trezeşte muribundul din nisipurile deşertului, este pişcătura de viespe de pe buca inconştienţei generale. Colectivităţile umane suferă pierderi enorme atunci când se declanşează conflicte, deoarece le este imposibilă evadarea de pe perna de puf pe care au aşezat capul.
Proporţional, într-un acvariu cu câteva sute de peşti, lupta se duce între două găşti ce-şi doresc supremaţia. La început sunt împlicate cam 10 procente din total, ceilalţi devin spectatori pasivi, dar în acelaşi timp sunt îndoctrinaţi cu ideile celor două părţi. Când cele două tabere de prădători încep să se atace, nimeni nu mai are scăpare. Pacificii, amorfii, spectatorii, mor nevinovaţi, cu minţile pierdute, plutind cu burţile-n sus.
Liderii şi clicile iniţial constituite au întotdeauna interese. Mahării politici, religioşi, militari, orice individ ce iese la un moment dat din rând cu dinţii înfipţi într-o ideologie sau alta, au ca scop atragerea unei mulţimi cât mai solide, a unui număr cât mai mare de fanatici. Orice îndemn către o anumită parte a realităţii este dorinţa individului de a fi urmat în direcţia respectivă. Găştile rup mulţimile şi le împart în tabere gata de luptă, dinţii se ascut şi se înfig în jugulare doar pentru plăcerea celor ce reuşesc să prostească peştişorii. Fiecare religie în parte va bate tobele pentru afirmarea adevărului propriu. Fiecare partid politic va susţine că este în posesia soluţiei fără cusur. Fiecare clan va ţine-n braţe crezul din statut, iar ceilalţi îi vor fi duşmani de moarte pe vecie. Dacă masele înţepenite nu-şi vor da seama că avem cu toţii un scop comun, acela de a trece prin viaţă cât mai paşnic posibil, atunci vor fi carne de tun pentru falşii oratori rasaţi, cu câţiva neuroni în plus, ce ştiu să mânuiască magistral vorbele. Întotdeauna se vă găsi un ins cu două secunde mai deştept, gata să abată atenţia celor mulţi de la greutatea reală a problemelor. Ochiul sprinten, mintea lâncedă - reţeta perfectă pentru doritorii de belciug în nas. Dă-le oamenilor posibilitatea să atingă mierea cu vârful degetelor, nu e nevoie să bage mâna până la cot. Atunci îi vei avea pe burtă, implorându-te să-i loveşti cu nuiaua peste fund. paulgabor.com
Invitaţie la atitudine
Cotidianul "Viaţa liberă" va găzdui, săptămânal, cele mai interesante opinii şi atitudini despre Galaţi. Vrem să realizăm o radiografie a societăţii civile, în care să se regăsească aspiraţiile fiecărui gălăţean care are ceva de spus. Drept urmare, toţi cei care vor să se implice şi consideră că pot ajuta cu idei şi propuneri concrete la schimbarea în bine a oraşului sunt aşteptaţi cu texte pe adresa de mail a ziarului, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
