* N-a ţinut cu proletarul, poate merge cu princiarul… *
După ce a jucat în copilărie, la Olteniţa, fotbal cu viitorul preşedinte şi personaj al Revoluţiei Ion Iliescu, un gălăţean a avut ghinionul să intre primul, în timpul bulibăşelii de la Galaţi, când să înceapă Revoluţia şi pe la noi, în clădirea Cabinetului Judeţean de Partid, recte Prefectura de azi.
Ca prim intrat, ar fi trebuit să fie şi… primul servit cu o diplomă de revoluţionar în regulă, sau să rămână prin Prefectură câţiva ani, ataşat de vreo funcţie. Sărmanul gălăţean a făcut însă plângere, de 19 ani, la toate conducerile Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, la o mulţime de comitele şi comiţii, şefi şi politicieni, doar i s-o face dreptate.
L-am văzut de câteva ori pe la Bucureşti, ţinând pasul, cu un dosar mare sub braţ şi sprijinit în baston, cu ceilalţi revoluţionari, unii cu diplomă, la congresele de breaslă care se ţin în Capitală…
Prezenţa prinţului Radu Duda la Galaţi i-a adus pe cei doi faţă în faţă, pe Faleza, unde principele lansa cartea scrisă despre dumnealui. Gălăţeanul nostru n-a scăpat ocazia, s-a plâns şi prinţului de toată tărăşenia. Şi poate ca să-i facă plăcere oaspetelui, i-a spus şi că soţia, cu care mergea la braţ, se cheamă Elisabeta, precum prima regină a României.
Prinţul ce era să facă? O să vadă ce şi cum, dacă gălăţeanul îi va trimite o scrisoare, va întreba şi el. Cum gălăţeanul a dat în judecată secretariatul de stat, un rezultat pare mai sigur. Păi, să spere mai mult de la un prinţ, după ce nici proletarul cu care a jucat miuţe nu l-a putut ajuta?
Comentariu foto: Doamna Elisabeta - dar nu regina - între colegul dlui Iliescu şi ginerele regelui
