Claudiu Stănescu a venit la Galaţi imediat după absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti. Era în anul 1987 şi trupa teatrului gălăţean era una dintre cele mai bune, renumite şi dorite trupe din peisajul teatral românesc. Doreau să vină aici creatori din toate ramurile care se legau cumva de ceea ce însemna lumea spectacolului. Regizori, scenografi, muzicieni sau coregrafi îşi făceau loc în agenda lor de proiecte pentru întâlnirile cu teatrul gălăţean. Un tânăr şi ambiţios absolvent cum era atunci Claudiu Stănescu nu făcea excepţie. A venit, a jucat şi ne-a cucerit: colegii, publicul şi critica de teatru. Înflorea teatrul de-a dreptul când juca Claudiu Stănescu! Regizorul Victor Ioan Frunză l-a îndrăgit pe loc şi împreună au creat unele dintre spectacole de referinţă din istoria Teatrului Dramatic "Fani Tardini": 1988 - "Mobilă şi durere" de Teodor Mazilu (regia - Victor Ioan Frunză), 1988 - "Femeia îndărătnică" de William Shakespeare (regia - Gheorghe Jora), 1989 - "Turandot" de Carlo Gozzi (regia - Victor Ioan Frunză), 1989 - "Don Juan de J.B.P." de Moliere (regia - Victor Ioan Frunză), 1989 - "A treia ţeapă" de Marin Sorescu (regia - Gheorghe Jora).
A trecut pe-aici și a lăsat urme de neşters. Acestea au rămas puternice în ochii, simţurile şi, mai ales, amintirile celor care l-au îndrăgit, iubit şi aplaudat! Era spectaculos, tipul eroului perfect, fermecător, generos şi plin de alte calităţi despre care, dacă am continua să vorbim, ar adânci durerea care ne-a copleşit acum, de când s-a dus grăbit să încânte stelele. Teatrul Dramatic îşi ia cu durere şi regret un ultim rămas bun de la cel care-a înnobilat scena gălăţeană cu forţa talentului său şi-a creat o nouă dimensiune a admiraţiei în inimile celor care i-au stat în preajmă.
