Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Negreşit (dosarele Z)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Am să te văd, sigur că da...am să te văd

chiar dac-o fi tocmai atunci, după prăpăd,

am să te văd chiar dacă n-ai/ să vrei, chiar dacă n-ai să mai

cunoşti cărarea, drumul, calea spre-ndărăt!

 

Am să te văd atunci ş-acolo, negreşit,

uitându-mă, mirându-mă spre răsărit

şi lăcrămând din când în când/ şi tot visând şi aşteptând

să te înalţi din nou şi sfântă peste schit!

 

Să te înalţi, să te opreşti noaptea, n-amiez,

pentru odihnă şi mirare şi botez...

ş-apoi să pleci încet, pe sus,/ cu tot cu nuntă, spre apus...

şi luminându-mi drumul bine înţeles!

 

Ş-am să te-aud, sigur că da...am să te-aud

cum şi atunci, tocmai atunci, la început,

cum lăcrămezi şi stai mereu/ în schitul sufletului meu

singur, mărunt şi-n veci de veci necunoscut!

Citit 8219 ori Ultima modificare Luni, 26 Iunie 2017 17:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.