La şapte ani, copilăria lui s-a oprit în loc pentru o clipă. Prăjiturile, sucurile, chipsurile, acele nimicuri dulci, nesănătoase, dar care fac deliciul copilăriei, au dispărut, lăsând loc injecţiilor cu insulină.
Dar Lucian Rezmeriţă a fost dintotdeauna un învingător, iar diabetul n-a însemnat câtuşi de puţin o stavilă. A absolvit Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” şi a intrat cu brio la Medicină. Trebuie să vă spunem că Lucian Rezmeriţă a reuşit primul pe listă, cu nota 10 şi la Facultatea de Medicină din Galaţi.
Dar pentru că Bucureştiul oferă oportunităţi pe care numai o capitală le poate oferi, a ales să stea la cămin şi să înveţe la cea mai mare Universitate de Medicină şi Farmacie din ţară. Mama lui va trebui să facă sacrificii mari pentru a-l ajuta să-şi urmeze visul. Merită să-l cunoaşteţi pe Lucian Rezmeriţă.
Avea doar şapte ani…
Lucian are acum 19 ani este mândria mamei sale, Maria Rezmeriţă, şi totodată a Asociaţiei Diabeticilor, filiala Galaţi, condusă de şefa secţiei de Diabet a Spitalului de Urgenţă, dna asistentă Elena Gheorghiţă. Mama lui Lucian, asistentă medicală, îşi aminteşte că atunci când fiul a primit diagnosticul diabet a fost, iniţial, în stare de şoc.
„În primele zile, în spital, nu voia să mai comunice cu mine. Scria pe bileţele: «Mama nu vrea să-mi dea crenvurşti». La câteva zile ne-am învoit din spital şi am luat legătura cu cineva care era diabetic de vreo zece ani. Discuţia cu acea persoană mi-a dat încredere. Aşa cum te speli în fiecare dimineaţă pe dinţi, aşa îţi iei tratamentul. Nu ai de ales”.
„Tot timpul l-am impulsionat să nu fie dependent de mine. Când Lucian era în clasa a VI-a, soţul a decedat. De atunci am fost dură cu el, pentru a fi sigură că dacă se întâmplă ceva cu mine se poate descurca singur”, ne-a povestit mama.
„Aş vrea să ajut copiii cu diabet”
“De la şapte ani fac tratament. Eram destul de mic şi una e să faci diabet la 20 de ani şi alta la şapte-opt ani. Atunci nu ştiam multe despre boală, ştiam doar că trebuie să fac tratamentul. Prietenii mi-au fost aproape, nu m-au făcut să mă simt diferit. Am încercat să mă automotivez, să-mi fac un regim, ştiind că tentaţiile mi-ar fi afectat sănătatea. Singur, de patru ori pe zi îmi administrez insulina. Acele sunt mici, deci nu e o problemă”.
„Mi-a plăcut dintotdeauna medicina, dar în clasa a XI-a, la CNVA, am decis că asta vreau să fac. La medicină este un pic mai greu, învăţăm mai mult decât la alte facultăţi, dar îmi place acest domeniu, vreau să lucrez cu oamenii, să ajut. Mi-ar plăcea şi endocronologia, psihiatria şi dermatologia, dar aş vrea să ajut copiii cu diabet. Am ales să fac Medicina în Capitală pentru că m-am gândit că voi avea cele mai multe oportunităţi”, ne-a spus Lucian.
Diabeticul nu e un bolnav!
Preşedinta Asociaţiei Diabeticilor din România - filiala Galaţi, dna asistentă medicală Elena Gheorghiţă, spune că lupta lui Lucian cu diabetul a fost un model şi pentru ceilalţi copii.
„Permanent, în el am văzut o reuşită. Diabeticul nu e un bolnav, ci o persoană dependentă de insulină. Diabeticul este un om absolut normal. O persoană care a înţeles corect că viaţa e în mâinile lui şi că el este propriul lui medic, acela este un om echilibrat, cu un randament psihic şi intelectual ridicat”.
„Când le spun pacienţilor din secţie că sunt diabetică, se liniştesc. Nu mă doare nimic, ce ştiu le spun şi lor. Contează enorm, regimul, mişcarea şi tratamentul. Şi familia mănâncă la fel ca mine de 5 ori pe zi, puţin şi des, chiar dacă numai eu am diabet”.
„Să ştiţi că mâncând dezorganizat devenim mult mai fragili şi mai bolnăvicioşi. În judeţul Galaţi sunt aproape 20.000 de persoane cu diabet, şi în următoarea perioadă vor fi şi mai mulţi din cauza stresului şi a obezităţii instalate încă de la vârste foarte mici”, ne-a declarat dna Elena Gheorghiţă.
Lucian Rezmeriţă este un model demn de urmat nu numai pentru cei dependenţi de insulină, ci şi pentru noi, cei aparent sănătoşi care ne îndopăm zilnic cu alimente nesănătoase. Mama şi bunicii lui Lucian vor face sacrificii mari pentru a-l întreţine la facultate ştiind cât de mic este salariul cadrelor medicale.
„Eu cred că viitorul lui e mai important decât să-mi cumpăr o haină. Ne vom descurca doar cu ce avem. Ştiu că sunt oameni bolnavi de cancer care au nevoie de ajutor, aşa că noi ne vom strădui singuri”, ne-a mărturisit Maria Rezmeriţă.
Peste ani, Lucian Rezmeriţă ar putea fi chiar medicul care vă va salva viaţa!
