* "Prima prioritate naţională" * Cadrele didactice sunt profund dezamăgite * Se cere „asumarea” şi nu „asomarea” răspunderii pe legile Educaţiei * Pe când o lege care să sancţioneze persoanele publice care maltratează limba română? *
„Învăţământul constituie prima prioritate naţională şi este un serviciu public prin care se urmăreşte realizarea idealului educaţional, întemeiat pe valorile umaniste şi ştiinţifice universal recunoscute, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti, şi contribuie la promovarea şi păstrarea identităţii naţionale”.
Nu vă imaginaţi că enunţul e luat dintr-o teză a unui elev care tocmai a fost picat la bacalaureatul -şansa a doua. Este chiar prima frază, din cel dintâi Cod al Educaţiei (proiectul publicat pe site-ul oficial al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării) prin care se încearcă definirea idealului educaţional.
Fraza a căzut ca o ghilotină peste speranţele adunate de cadrele didactice timp de 20 de ani, de când se tot visează la reforma învăţământului. Nici nu se putea altfel.
Cu un ideal educaţional atât de limpede formulat printr-un pleonasm, avem toate motivele să credem că acest măreţ document, la care a lucrat o armată de specialişti din cel mai înalt forum educaţional, va avea tot atâta efect cât apa de ploaie.
Democratic, dar să nu se schimbe nimic
Proiectul stă postat pe site de pe 14 august, adică de mai bine de două săptămâni. Timp în care inspectoratele şcolare din ţară au trimis propuneri de modificare şi completare. Propuneri care nu au fost luate în seamă şi nici nu vor fi.
Pentru că aşa funcţionează la noi democraţia. Se declară dezbatere publică pentru toată naţiunea, oamenii se dau de ceasul morţii să-şi spună părerea, dar nimeni nu ţine cont de nicio propunere. Dacă ar fi avut cineva din minister curiozitatea să citească ce s-a trimis din teritoriu, gogomănia ar fi dispărut de mult din documentul oficial.
„Cam 80 la sută dintre propunerile de modificare primite de la profesorii gălăţeni cer corectarea acestei fraze”, ne spune purtătorul de cuvânt al ISJ Galaţi, inspectoarea de specialitate Nicoleta Crânganu.
„Nu e de mirare că şcoala va scoate «doar tâmpiţi»”
„Seriozitatea” şi „competenţa” de care dau dovadă mai marii ţării atunci când se gândesc la viitorul Educaţiei din România, a pus pe gânduri toată dăscălimea.
„Învăţământul e învins de pleonasm. Atunci de ce să ne mai mirăm de ceea ce a spus Băsescu. Chiar nu e de mirare că şcoala va scoate «doar tâmpiţi». Învăţământul e în cădere liberă. E o mână criminală care încearcă să strice tot ce mai rămăsese bun din el”.
„E clar că Europa ne vrea proşti. Şi aşa cum merg lucrurile acum, în 20 de ani îi va fi uşor să ne aducă în stadiul de tâmpiţi. În timp ce japonezii investesc sume enorme în învăţământ, de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, noi tăiem sumele alocate, pentru că FMI susţine că avem prea mulţi bani alocaţi la buget. Adică la educaţie, acolo unde vor de fapt să lovească”.
„E un coşmar ceea ce se întâmplă. Cu o educaţie «primă prioritate», vom avea numai «succesuri»”, ne-a spus cu năduf profesoara de limba română Monica Mazilu.
Apoi ne-a relatat un lucru foarte interesant. În Franţa, există o lege care sancţionează toate persoanele publice care încalcă normele limbii şi folosesc un vocabular inadecvat.
Andronescu ar fi fost amendată
Ne-am interesat şi, într-adevăr, la propunerea Academiei Franceze, în 1994 s-a votat Legea Toubon (numită astfel după ministrul care a propus-o), care e în vigoare şi astăzi. Sancţiunile prevăzute pentru persoanele aflate în exerciţiul unei funcţii publice care încalcă normele exprimării corecte sunt destul de usturătoare.
Dacă şi la noi s-ar vota o astfel de lege, am scăpa cu siguranţă de alde Vanghelie şi alţii ca el, pentru că, în loc să fie aducătoare de venituri şi onoruri, funcţia ar deveni pentru ei falimentară. Iar doamna Ecaterina Andronescu ar fi sancţionată pentru scăparea din Codul elaborat de minister.
„Asumarea”, nu „asomarea” legilor Educaţiei
Dintr-o anumită perspectivă, sintagma „prima prioritate naţională” şi-ar putea găsi o explicaţie. De ani buni, se tot vorbeşte de Educaţie ca „prioritate naţională”, dar niciun Guvern nu a tratat-o ca atare. Priorităţile politicienilor au fost întotdeauna altele. Să fi avut Andronescu în vedere acest lucru când a scos porumbelul?
„Codul Educaţiei începe cu o incalificabilă minciună perpetuată de 20 de ani – crede şi profesorul Theodor Parapiru. «Prima prioritate» arată competenţa şi entuziasmul celor care confundă «asumarea răspunderii Legilor Educaţiei” cu «asomarea» ei.”
O altă profesoară de limba română, Laila Chitic, susţine că tot ce se întâmplă acum vizavi de învăţământ, inclusiv Codul Educaţiei, reprezintă o sinteză a profundului dispreţ al celor de la conducere faţă de şcoală: „Nu văd în profesori, elevi şi ştiinţă decât elemente importante pentru vot. «Prima prioritate» arată că reforma în educaţie va rămâne doar la nivel de vorbărie sforăitoare şi nimic mai mult”.
Au fost şi profesori care au privit cu puţină înţelegere această greşeală de exprimare, doar sunt oameni care au auzit multe la viaţa lor: „Doamna Andronescu e doar ingineră”, ne-au răspuns ei.
Atunci să ne mai mirăm de ce nu mai învaţă elevii din ziua de astăzi?
Comentariu foto 1: Atâta carte au învăţat cei din Ministerul Educaţiei
