Lacomul Spulber zice că asta-i pădurea lui, că o moşteneşte de la bunicul său matern, care a primit-o cu limbă de moarte de la bunicul lui matern, care...În fine, dacă mergem mai înapoi, vedem că pădurea nici nu era când avarul Spulber vrea s-o fixeze în spaţiu şi timp. Dar, dacă el zice că-i a lui, lumea crede că-i a lui, mai ales că tot flutură şi arată o terfeloagă analfabetă pe sub nasul nemulţumiţilor care vor să stea şi ei la o umbră de codru, să asculte şi ...

Şi să-ţi iei rochia lungă până la capăt, aceea-n culoare de cremene şi tei,  fiindcă durează mult această cale şi ştiu foarte bine că vrei să capăt un loc printre cei cu haine regale... (hai, te rog frumos, uită-te la ei: tremură şi se gudură ca nişte mărunţi, salivează şi aşteaptă să-ţi ducă trena... şi trag nădejde că, poate-poate, ai să-i duci în ispită, şi te vor strânge în braţe, doamna mea Singurătate)!   Şi să-ţi iei rochia lungă până la ...

Prolegomene: "imprevizibil, repede şi nesigur,/ viaţa trece în urmă şi lasă loc pentru moarte./ previzibil, încet şi sigur,/ trece şi moartea./ şi rămâne nimic" Cu mâinile murdare: "dau două lacrimi întunecate la vale./ stau pe genunchi, în altarul poeziei, şi zic:/ aici se odihneşte roaba lui dumnezeu,/ privighetoarea" Flacără verde: "nimic nu ştiu să spun/ despre agonia unui fluture" Autodafe: "aprind focul./ flăcările vorbesc mai departe" Ultima staţie: "dâră de lum ...

Deschid toate geamurile. Fumul se năpusteşte afară. Mă uit pe pereţi, pe tavan, pe jos. E ca-n galeria de huilă. E ca într-un Iad modern. Ca într-o pictură suprarealistă. Ca într-o casă de nebuni cu un singur nebun. Nu se mai aud puii de vrabie din cuiburile pitite-n firidele de aerisire. Au murit, sărmanii! Numai păsările-mame îi jelesc pe antena-satelit. Mă caţăr să-i văd. Sunt ca nişte cărbuni mărunţei, cu ochii deschişi pentru totdeauna, înainte de primul zbor. Şi ...

Sigur că da! Adorm într-o clipită. Cică aşa adorm cei care au mătreaţă: nu realizează că nu mai sunt în stare de veghe, nu-şi dau seama ce înşelător e fiul domnului Hypnos. Cică aşa se spune despre cei care înghit Napoleon în buricul amiezii: că au mătreaţă. Să nu se prindă lumea fără pitiriazis şi să creadă că-s năpăstuiţi cei cu tărâţă pe capăt. Nu? Şi încep să visez că am terminat de mâncat bunătatea cu amidon, că sunt deja printre ne/scriitorii d ...

Bună dimineaţa, Vreme de Strigare la nălţimea celui care doarme sus: scoală-te, jupâne, seceta-i cât ţara şi se prăbuşeşte totul spre apus... totul se usucă: păsările, lupii, caii, câinii, dorul, doina, 2PieR... fierbe nemurirea, sufletul din apă, moartea căprioarei râde până-n cer!   Scoală-te, jupâne...umblă şi dă cale celui de pe urmă salvator potop, fulgeră şi tună...e aşa de tare lutul, că n-am unde nici să mă îngrop, nici să-mi fac fântână lungă şi ...

Da, sigur că da...e marţi, 20 de Mai, începe Târgul de carte "Axis libri" şi trebuie să fiu prezent acolo...dacă nu la deschidere, măcar la desfăşurare şi la închidere, seara...dacă nu la deschidere şi la desfăşurare, ziua, măcar seara, la închidere...poate pică "ceva" de la cei care-şi lansează opurile şi apucăturile...mai ales că, vorba Tincăi lui Ion Creangă, "am şi eu oleacă de talent"..."talent în sus, talent în jos"...umplu casa şi masa şi văzduhul cu "terf ...

Înjură şi aşteaptă şi-mprăştie blesteme... de domnul şi de doamna şi de altar înjură, blestemele-s cu flăcări şi chinuri şi urgie, otrava-i curge-n valuri pe ochi, pe nas, pe gură!   Şi câtă nerăbdare l-încearcă n-aşteptare şi-i clocoteşte-n carne şi-n oase şi în sânge... vrea repede să(-i) vină în huietul mulţimii, s-o vadă...(umilită!)...cum geme şi cum plânge!   De când se pregăteşte pentru această ziuă de plată şi răsplată şi sadică plăcere ...

Ne jucam pe râpile satului, în copilărie... (eram foarte mulţi şi inocenţi)... toată ziua (şi chiar şi noaptea) ne jucam de-a războiul dintre sovietici şi nemţi!   Fiecare ştia ce are de făcut: fratele meu făcea ca tancul, ce mai huruia... eu făceam ca mitraliera, eu eram neamţul care (totdeauna) murea!   Mai mureau şi alţii...alţii trăiau şi sărbătoreau victoria spre asfinţit/răsărit... îşi dădeau zahăr cubic şi poame... de bucurie, unii chiar au murit!...   Š...

Îmi plac foarte mult cartofii. Cartofi pai, nu alt fel. Cred că, de când am ieşit în lume, am ronţăit/înfulecat cel puţin 7,62 ha cu barabule. Dacă n-am ulei să-i prăjesc, îmi plac şi copţi în cuptor ori în spuză. Din fericire pentru mine şi cei ca mine, încă se fac şi se găsesc (din abundenţă) ceste solanacee albe ori roz, lunguieţe sau rotunde, după cum vor masticatorii şi poftele fiecărui fan/barabuşcă nesătul şi contemporan. Chiar am propus autorităţilor du ...