Moto: "Câmp unic: nebuloasă-n hieroglife.../ atâtea roţi pe câte stele... sânt/ copaci şi oameni înveliţi cu cifre.../ şi-un timp pe lângă somn rostogolind/ imagini vechi despre a fi...enorm/ cerc spart alături, cu viteze proprii,/ apropie ţigara unui om/ de-a altui dus să-şi vadă invers ochii!" (Iolanda Cremene)   Iar e bună ziua, doamna mea... (iar aştept să vină bună seara)... domnul Întuneric vrea să stea şi să-şi mângâie pe gât vioara,   şi s-o cânte, şi s ...

Fiecare cu mica în faţă, eu şi Neculai din ziarul de ieri discutăm despre tovarăşul Vladimir Putin şi apucăturile sale hegemonice. Amicul bea cu mâna dreaptă, că nu-i stângaci. E cam stângaci în alt sens, cauză pentru care a păţit o droaie de belele. Bea tacticos, parcă e un zeu. Parcă bea ambrozie cu nectar. De fapt, bibicul mecanic are figură/alură de zeu. Zici că-i Adonis. În fiecare dimineaţă, lasă impresia că s-a dat jos din Olimp şi-şi poartă designul prin Ca ...

Bună seara, Doamna mea de Seară... vezi, la noapte, poate mă visezi căutându-ţi rochia de stambă prin tăcerea Marilor Livezi   ale vremii când stăteam la pândă şi veneai...veneai...veneai să scuturi mere interzise Nemuririi şi păzite de poeţii-fluturi!   Noapte bună, Doamna mea de Noapte... îţi trimit un vis cu măr şi vals... muşcă-l fără milă...şi dansează-l... eu nu pot...eu sunt Titanic Fals,   umblu fără rost prin Veşnicie şi nu pot afla ni ...

Stau cu Neculai la una mică. N-avem bani de mare. Nu stăm amândoi la una, ci fiecare stă cu mica lui. De fapt, la o privire/scormonire atentă prin buzunare, nici de mică nu avem gologani. Dar bem "pe ierbar". Vara. Iar iarna, bem "pe insectar". Bem "pe caiet", adică. E mai simplu şi mai uşor de parat cleveteala neamurilor proaste, indiferent de gradul de rudenie, invocând aceste două metode cu iz persuasiv, didactic, pedagogic, delicat. Când aud "Unde te duci?", răspund franc, elega ...

Cică nu-i bine să mori în vreme de iarnă, că-i tare greu şi pentru mort şi pentru cei care-l au. Acu', o fi el (mortul) ţeapăn, că de aia-i mort, da' să mergi ţeapăn de frig după el, nu-i aşa de simplu, nu-i la basca oricui. Da' cică nu-i bine nici în vreme de primăvară să mori, că muncile dau năvală, nu te aşteaptă să te ocupi de mortăciuni şi abia apoi să ari, să cultivi, să tai via, să aia, să ailaltă. Oare-i bine să mori când e vară? Cică nici aşa nu-i ...

Mama scrie prin grădină,/ tata scrie prin ogradă... (scriu cu sapa, cu lopata,/ scriu cu sufletul, cu gândul)... mama ştie, tata ştie/ că, odată şi odată, vine vremea de citire,/ când, visând-o şi visându-l, ca şi cum ar fi aievea,/ le rostim învăţătura: cum să ne sfădim cu Zmeul,/ cum să ne jucăm de-a dura, cum să aşteptăm Ilene/ la pârleaz şi la fântână, cum să respectăm părinţii,/ cum să ştim limba română! Mama scrie... şi descântă/ despre viaţă, d ...

Moto: "Mâine... vii la mine, Moara mea de Vânt,/ cu singurătatea înclinată blând?/ Aripile tale line s-au întins/ ca să-mi netezească ochiul meu învins!" (Iolanda Cremene) Nu mai am făină, Moara mea de Vânt... nici (în)totdeauna, nici din când în când, nu mai am răbdare, nu mai stau la rând... vreau să fac o turtă, să nu mor flămând!... Cei săraci ca mine, Moara mea de Vânt... nu au loc în ceruri, n-au nici pe pământ, nu-s primiţi în raiuri, nici în iaduri nu-s. ...

Sigur că da! Soacră-mea s-a ţinut de cuvânt! Când a spus că nu mai poate ţine decât până joi, nu m-a păcălit! A venit joia ceea... şi, gata, a murit aşa cum a promis! Pentru ea, bag samă, moartea nu-i alternativă, nu-i opţiune şi nu-i aflare în treabă... cum, de altfel, nici viaţa nu i-a fost! A ştiut, a vrut şi a putut să moară cu aleasă responsabilitate! A crezut şi a fost convinsă că sfârşitul vieţii este egal cu începutul morţii, că moartea durează doar o ...

Moto: "Bună dimineaţa, Vreme de Uitare/ dincolo de gânduri şi de calendare.../ bună dimineaţa, Vreme de Pierdut/ unde (miază)nordul face (miază)sud,/ unde (miază)sudul face (miază)nord...şi pornesc de-a pururi n-ultimul acord!" (Iolanda Cremene)   Bună fie-ţi ziua, Vreme de Umblare după primenirea apei din ulcioare printre cele multe izvorâri înalte dincoace de vremea lumii celeilalte, dincoace de timpul înlemnit în scânduri... până când (ne)Totul nu mai stă pe gânduri! ...

Nici nu-mi vine să cred ce-mi răspunde soacră-mea! N-am mai auzit şi n-am mai văzut pe nimeni, niciodată, vorbind aşa de calm şi de liniştit, mai ales când e vorba de moarte! Eu îi spun că nu merg drumurile din cauza cestei zăpezi cât copacii, o rog să mai aştepte până se face oleacă de urmă şi oleacă de pârtie, iar ea mă ascultă şi mă înţelege, dar îmi răspunde ca şi cum ar şti ce necaz înseamnă (pentru mine) să moară în toiul iernii...şi ce necaz înseamn ...