Renunţ la joacă (foarte serios!)şi mă apuc de înălţat (în glumă?)palate la pământ şi scări la cerpentru oricare glorie antumăa celor obsedaţi de mult şi vârfşi călcători pe cruce şi cutumă!...Ei salivează, flutură din cozi,fac mutre şi nimica nu-şi asumă!Şi nimeni nu aude, nu obligăloaze şcolite... fanfaroni, adică!Şi-s numai piatră, lacrimă şi lutîn ceastă grea zidire-ntemeiatăpe visul dăruit la mori de vânt,pe râsul-plânsu care nu se gată!Pe sfânta p ...

(!) de-a râsul şi de-a plânsul şi de-a tumbaprin ceastă lume cu ne/muritoare,îmi caut locul ne/ştiut de nimenidrept singurul răspuns la întrebare (!)(!) și-ncoace, şi încolo, şi oriunde,şi-oricum, şi-oricând... această căutare-isortirea, orizontul, ne/dreptateane/răbdătoarei şi ne/ştiutoarei (!)(!) astfel, nu altfel... fără vro oprirepentru hodină-n timpul/spaţiul undelocul acela-i pururea ne/sigur:nici nu se vede, dar nici nu s-ascunde (!)(!) sigur că nu! - pot spune ...

Mulţumescu-ţi, doamne, că mi-ai dat/ ceastă jucărie minunată...!Cred că-i începutul unui drum/ şi sfârşitul altui, deodatăcred că-i tot ce poate mai frumos/ fi-n această lume cu păcate,cu iertări şi cu-ntâmplări de rând/ printre-adânci nălţimi nenumărate,printre lacrimi vreau să-ţi mulţumesc/ - altfel, nu-i curat şi nu se poate!Mulţumescu-ţi, doamne, că mi-ai dat/ cânt de leagăn, dor de legănare...!Am să-ţi scriu de câte ori mi-o fi/ ne/greşită clipa următ ...

Secundă fără timp în lumea asta-s,şi fără spaţiu...! Au pierit de cândm-ai dat mâncare veşnică la ceasuri,să fiu tic-tac prezentului înfrântşi glorios chiar în aceeaşi clipăcu noimă, fără noimă, fiecum!Ce osteneală-ntr-o deşertăciune,într-un absurd şi sec desen de fum!Ce vină am de-mi dai aşa osândă?sunt firul tău ne/vrednic de nisip,cad şi mă sui continuu-n clepsidră,nu-mi dai nici un răgaz să mă-nfiripşi nu auzi cum/că abia mai sfârâi,mântuitor, ca l ...

Motto: „Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă: să ştii că poţi distruge pe cineva, să n-o faci şi acela să nu ştie.” (Marin Preda - „Cel mai iubit dintre pământeni”)Măcar o clipă fii atent, monşer...nu vreau să-ţi stric hodina cu ne/vrute:salcâmii toţi, din cărţi şi din păduri,s-au strâns, aici şi-acum, să te salute! Sunt înfloriţi cum şi atuncea, cândte-ai pogorât... dar nimeni nu te credecă ai putut să laşi pământul tristşi toat� ...

Să mergem înainte de a fitot ce se vede şi ce nu se vede...şi să vedem ce fel (se) face „sunt”...unde nu sunt mistere şi secrete! Mergem aşa, nu trebuie nimicîn mijlocul absenţei genuine...(să nu fim altfel, cum până acum,te iau cu mine şi mă iei cu tine!) Doi singuri laolaltă-i mai frumos,mai lesne decât unul după altul...fiindcă „doi” e cheia unui „sunt”:sfărâmă „lipsa” şi dărâmă „statul”! Până acolo drumul e mai scurtdecât cărarea dintre dou ...

Foaie verde, foaie verde.../ doar fântâni cu gura-n jos,şi doar păsări talentate,/ şi doar fluturi în zigzag,stele perpendiculare,/ fără sud şi fără nord,ouă de privighetoare-n/ zori de cântec majestos,prâslea şi ileana-n poartă,/ zmeul sobru şi pribeag,traistă-n băţ, haihui şi tandri,/ „după vorbă, după port”!Vine moartea şi începe:/ bună ziua! ce mai faci?merge treaba? văd că merge!/ nu te doare vro ceva?nu ţi-i foame? nu ţi-i sete?/ vrei cumva să te ajut?� ...

Ziceai că Moartea-i floare la ureche,atunci, într-un demult apropiat,când ne uitam la nouri, peste fluviu,şi auzeam „Hristos a Înviat”! Ziceai că nu se poate Niciodatănimic mai mult decât vrea Cel de Sus,şi El ploua... eu te-auzeam alături:ce multe, Doamne, mai avem de dus! Ziceai că nu există resemnarecând totu-i sub Miracol, sub Frumos,şi te-ascultam ca dintr-o Catedrală:noi mergem înspre Naştere, pe Jos! Ziceai că „Totdeauna” e-o-ntâmplarea noastră despre ce-i N ...

Ce simplă e înfrângerea în toate:/ văd şi aud că nu mai am nimic,şi nu mai socotesc una şi alta,/ nu scad, n-adun, nu pierd şi nu câştig!Nu mai răsare nici o îndoială,/ totuna mi-i dacă trăiesc sau mor,totu-i frumos şi clar ca bună ziua,/ ca bună seara şi ca somn uşor!Deşertăciunea-i floare la ureche/ şi nici un vis nu-(mi) poate fi urât,nimica toată-mi pare veşnicia/ şi limita fricosului „atât”!Şi nu mă mai tentează nici o scară,/ nici o himeră, nici un or ...

Dacă nici nu eram, ce PĂCAT am făcut, de m-ai dat la OSÂNDĂ? Nu ai minte, nici suflet, eşti crud, nu di/stingi crucea mea fumegândă, mă opreşti şi din cânt şi din zbor şi din râs şi din plâns... şi din toate mă zvârli în afară şi-(mi) încui CERUL cu O MIE de LĂCATE!!! Eu te rog foarte frumos să-mi spui cu ce am greşit, nene DEMIURG? oare nu auzi clopotele? oare nu mai auzi cum mi se scurg secundele dincolo de tot ce-am crezut că-i ALFA şi OMEGA? spune, înaltule DO ...