Aţi observat că, de regulă, cine strigă cel mai tare "Hoţul!" are cel puţin câteva păcate pe suflet, la acest capitol? Cine se teme cel mai mult că va fi încornorat? De regulă, cine înşală! Cine se grăbeşte să arunce primul cu piatra? Aproape niciodată cineva fără de păcat. De cele mai multe ori, doar cineva în care a încolţit deja sămânţa înşelăciunii se teme că va fi păcălit de alţii, mai meşteri într-ale decepţiei.
Ce mi-a venit, veţi întreba, şi pe bună dreptate. Nu e de vină canicula, deşi, har Domnului, niţică ploaie, dar curată, nu cu grindină, nu ne-ar prisosi, în acest moment, după cea mai secetoasă lună iunie din România, de când se fac înregistrări ale temperaturilor şi fenomenelor meteo.
De vină, dacă este să spunem aşa, sunt nişte prevederi cel puţin ciudate pe care administraţia Plajei "Dunărea" le-a inclus în regulamentul destinat utilizatorilor serviciilor oferite în respectivul complex de agrement. Înţelegem că modalitatea absolut tembelă (îmi asum complet acest termen) în care se comportă cu clienţii plătitori este cauzată de potenţiala eventuală tentativă de fraudă de care aceştia s-ar putea face vinovaţi. Adică, aşa, ca să n-o mai dăm pe după copac, le este frică domnilor de la Plaja "Dunărea" ca nu cumva clienţii care şi-ar fi uitat ceva în maşină, în parcare, sau care poate au nevoie de iasă să dea cuiva o cheie, un document, bani sau orice alt lucru absolut privat şi necesar, să scoată din incintă alte brăţări, folosite la intrare de alte persoane, ca să faciliteze intrarea fără plată a altor persoane.
În primul rând, nu toţi clienţii bun-platnici trebuie să plătească pentru tentativa de fraudă a altcuiva. Ai pază, ai oameni angajaţi, regula să fie clară, nimeni nu intră fără brăţara pusă deja la mână. Odată pusă, brăţara nu se scoate decât la finalul zilei, de către personalul angajat. Oricine este identificat fără brăţară, va plăti din nou tariful de acces, asta e perfect în regulă. Dar nu este normal să mă ţii pe mine, persoană onestă, captivă în interior pentru că tu nu eşti în stare să-ţi faci datoria.
La ştradul municipal din Arad, acum mai bine de un deceniu, puteai pleca la prânz acasă, să mănânci şi să te odihneşti, şi să revii după-amiaza, cu brăţara la mână, intrarea era cu turnichet, nu aveai cum să fraudezi şi nimeni nu era prizonier.
Iar noi, la Galaţi, în 2025, cu camere de supraveghere şi pază, avem tupeul să ne şantajăm şi să ne jecmănim clienţii - că, practic, asta facem, dacă ieşi, mai plăteşti o dată - şi ne dorim să revină? Oare nu cumva propriii angajaţi sunt cei care fac şmecherii şi de ei ne este, de fapt, frică? Nu de alta, dar cine strigă "Hoţul!"...
