Evaluaţi acest articol
(13 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Ultima dată când s-a decis suspendarea competiţiilor sportive, la fel ca acum, din cauza unei situaţii de criză majoră care punea în pericol sănătatea populaţiei, a fost în 1986, când s-a produs dezastrul de la centrala nucleară din fosta URSS.

Cernobâl, iată un nume care a revenit destul de mult în atenţie acum, deşi au trecut aproape 34 de ani de la cel mai grav accident nuclear din istorie, situaţia de atunci fiind deseori comparată cu cea a acestor zile.
Pe 26 aprilie 1986, la ora 1,23 noaptea, reactorul 4 al centralei nuclear-electrice de la Cernobâl a explodat. Radiaţiile s-au răspândit cu repeziciune pe teritoriul actualei Ucraine şi în ţările învecinate, mai ales în Belarus, particulele radioactive fiind purtate de vânt, mai întâi spre ţările nordice, apoi şi spre sud.
În ţara noastră, a existat o perioadă de panică şi nelinişte totală, incertitudinea fiind amplificată şi de secretomania acelor vremuri. De la nivelul cel mai înalt nu venea nicio informaţie oficială. Informaţiile circulau de la om la om, despre ce ar fi vorba, cum să se ferească de „pericolul Cernobâl”, de radiaţiile sale nimicitoare. 
Regimul condus de Ceauşescu a informat populaţia României despre accidentul de la Cernobâl abia pe 2 mai, până atunci informaţiile veridice venind doar de la cei care ascultau postul de radio Europa Liberă.
A doua zi, în 27 aprilie, era etapă în Diviza A la fotbal şi meciurile s-au jucat. Abia în săptămâna următoare sportul a avut de suferit, când meciurile din următoarea etapă nu s-au mai jucat aşa cum era planificat, fiind amânate. Totul fără informarea publicului, care aştepta zadarnic să înceapă la radio celebrele relatări din emisiunea „Fotbal, minut cu minut”. A fost singura competiţie care a fost suspendată, pentru o foarte scurtă perioadă de timp. 
La Galaţi, din punct de vedere al competiţiilor sportive, nu s-a suferit deloc Fotbalul era prezent în Divizia B, prin Oţelul, cu 86 de puncte, echipă care urma să promoveze, în acel sezon, în primul eşalon, iar FCM Dunărea CSU ocupa locul trei, cu 47 de puncte. În dublă dispută între Oţelul şi Dunărea CSU, câştigară „oţelarii”cu 1-0 şi 5-3.

Amintirile unui fost jucător al Oțelului 

Despre acea perioadă am vorbit şi cu Puiu Antohi, jucător componenţial al Oțelului în acea vreme: „Venisem cu trei ani în urmă, la Galaţi, iar în campionatul 1985-1986 eram pe cai mari, am şi reuşit promorea în primul eşalon. În aprilie, acum 34 de ani, s-a petrecut acel eveniment de la Cernobâl, care a zdruncinat întreaga activitate cotidiană în Galaţi şi din întreaga ţară, în special în regiunile cele mai apropiate de fosta Uniune Sovietică. La nivelul conducerii ţării, s-a încercat trecerea sub tăcere, dar lumea a aflat, însă, pe căi neoficiale, despre ceea ce se petrecea. Din punct de vedere sportiv, noi, cei care eram în Divizia B, n-am avut de tras. Dincolo de episodul Cernobâl, a fost un an din care am rămas cu multe amintiri frumoase. Una ce a rămas în sufletul nostru şi al suporterilor a fost meciul din Cupa României, cu Sportul Studenţesc, echipă galonată, cu jucători de echipă naţională, Gino Iorgulescu, actualul şef al LPS, Mircea Sandu, fost preşedinte al FRF, Aurel Ţicleanu, Paul Cazan, Munteanu II. Am învins cu 4-1, făcându-i fericiţi pe cei aproape 25.000 de spectatori, cu mult peste capacitatea stadionului, care îşi găsiseră câte un loc prin copaci, pe tabela de marcaj, pe blocuri, pe schele aduse dela construcţia Spitalului de Copii, pe ce se putea din se făcuse la acel şantier...”, şi-a amitit fostul „oţelar”, acum stabilit în Brăila.
Echipa Oţelului era condusă de un cuplu de antrenori celebri, regretatul Costică Rădulescu şi Ioan Sdrobiş, iar din lot făceau parte: Călugăru, Dinu-Gelu Popescu, Anghelinei, Bejenaru, Dumitru, Carmen Stan, Marius Stan, Burcea, I. Rotaru, Vivi Stamate, Vaişcovici, Diaconescu, Antohi, Basalic, Ion Gigi, A. Oprea, Pachiţeanu, Savin, Posmac, Hanghiuc şi Timofti.

În ’86, cutremurul a fost marea spaimă

În acel an, Gelu Popescu spune că nu episodul Cernobâl a fost cea mai mare spaimă, ci cutremurul care a avut loc peste câteva luni, în 31 august. „Eram cu echipa în cantonament, văleu, ce sperietură am tras. Eu am stat cuminte, m-am pus sub tocul uşii. Fiind la parter, nea Costică, Dumnezeu să-l ierte, a sărit pe geam şi atunci a făcut entorsă. Regretatul Nae Burcea era lângă masa de biliard şi, când i-a dat una, a rupt piciorul”, poveşteste Gelu Popescu. 
Şi antrenorul Mihai Ciobanu spune că tot cutremurul a fost cu adevărat marcant. „De la cutremurul din ’77 nu s-a mai oprit total activitatea sportivă, ca acum. Cernobâlul, pe noi, care eram în Divizia B, nu ne-a afectat sportiv. Din acel an, 1986, tot un cutremur a fost momentul trăit cu cea mai mare frică. Jucam la FCM Dunărea CSU, trecusem acolo de la Oţelul, şi eram în cantonament la Turist, cum se numea atunci hotelul de lângă Păpădie. Eram la etajul trei, brrr, ce fel vuia clădirea... N-am mai ascultat de nimeni şi ne-am dus imediat acasă. A doua zi, la ora 9,00, eram la stadion, aveam meci cu Poiana Câmpina, i-am bătut cu 2-0”, şi-a amintit Mihai Ciobanu, în detaliu, acel moment. 
Cutremurul din 1986 s-a produs pe data de 31 august, ora 00,28, având o magnitudine de 7,1 grade pe scara Richter.

Citit 2619 ori Ultima modificare Duminică, 22 Martie 2020 18:54

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro