aici, toată lumea-i a noastră/ şi-i chiar şi a voastră şi-a lor -
sunt verbe cuminţi şi cu minte,/ umplute cu slavă şi zbor
sunt zile-n veşminte de seară/ şi nopţi în veşminte de zi
şi doruri mai lungi decât viaţa// când ai şi când n-ai ce iubi
când toate cuvintele-s verbe/ de dus şi de-ntors şi de stat,
ascult şi mă uit cum/se/cade* şi urc şi mă-nvăţ să (nu) cad
pe ţărna din deal şi din vale,/ pe ploaie, pe vânt, pe omăt
nicicum n-ai să scrii „înainte”,/ nicicum n-ai să scrii „îndărăt”
aici - negreşit şi de-a pururi - / pricepi să (te) miri şi s-admiri
cum toate-s aproape... şi toate/ au fost şi vor fi monastiri
