„Paganini” sau, mai simplu, „Paganel” îl alintă colegii de la Oţelul pe portarul columbian Arias Bermudez Willian Orlando. Deşi pasiunea şi talentul lui n-au nimic de-a face cu vioara, ci cu orga electronică, fotbalistul nu se supără.
Ar putea deveni mai celebru decât Wilmark de la Pro Tv atunci când va avea propria lui trupă de salsa-reggaeton, cu care va rupe România în două. Chiar dacă Julio Iglesias tot de la fotbal a plecat şi a ajuns artist internaţional, pentru Willian tot fotbalul e pe primul loc!
Şi e convins că dacă are suficientă răbdare, va juca şi la prima echipă. Până atunci este un elev silitor al profesorului Petrică Şovăială de la Şcoala Populară de Artă din Galaţi.
Degete de pianist
Pentru Arias Bermudez, lunea e zi de teorie muzicală, iar miercurea - de instrument. La Şcoala Populară de Artă din cadrul Centrului Cultural „Dunărea de Jos” l-am descoperit concentrat asupra clapelor, repetând şi exersând când cu stânga, când cu dreapta, sub îndrumarea profesorului Petrică Şovăială.
Pentru artistul gălăţean, acesta este primul fotbalist căruia îi predă muzică, dar a mai avut elevi celebri. Spune că dacă Willian nu ar fi avut, cu adevărat, ureche muzicală, nu l-ar fi primit la curs. Columbianul îl ascultă cu atenţie şi degetele poposesc pe clape.
Nu sunt puternice, masive aşa cum te-ai aştepta să aibă un portar, ci lungi şi suple. Lui Willian îi vine mai greu, pentru că nu şi-a luat încă instrument acasă. Dar cu siguranţă şi-a impresionat iubita - pe Corina, studentă la Filosofie-Sociologie, căreia i-a cântat până acum doar cu vocea.
„Zice că eu cânt frumos, dar e prietena mea. Mă iubeşte, cum o să zică altceva?!”, ne mărturiseşte fotbalistul. Şi dacă de şase luni Corina stă alături de el, cu siguranţă că treaba între ei devine serioasă!
Tot Corina l-a ajutat să vorbească atât de bine şi de corect româneşte. De folos i-au fost şi telenovelele spaniole difuzate pe postul Acasă, al căror telespectator fidel a devenit.
„Salsa-reggaeton”
Willian ne povesteşte că în Columbia a cântat salsa-reggaeton într-o trupă cunoscută, „Majestuoso”. Era solist vocal şi cântau mai mult după ureche: „Noi compuneam, făceam ritm şi improvizam”.
Nu are studii muzicale. Pe lângă salsa, îi plac şi baladele, pentru că se declară un romantic.
„Dacă rămân în România mult timp, aici la Oţelul, vreau să fac muzică. Să am o trupă cu care să cânt melodii în spaniolă şi română. Îl ştiu pe Wilmark, el este cu merengue. Manele? Nu, în niciun caz, nu e genul meu. Nu vreau să cânt la nunţi pentru că e cam greu.
Nici familia columbianului nu e străină de muzică şi de lumea spectacolului. Willian are o verişoară care studiază muzica, e într-o trupă şi urmează să susţină un concert de reggaeton în Argentina. Mama fotbalistului e profesoară de dans.
„Mie muzica îmi place mult!”
Cu o familie atât de muzicală cum a ajuns la fotbal? Sportivul ne povesteşte că de la patru ani face fotbal. A fost atacant, mijlocaş, fundaş şi în final s-a oprit în poartă. Muzica e altceva:
„Viaţa este foarte frumoasă şi trebuie să găseşti acele lucruri care te fac fericit: muzica e unul dintre cele mai importante şi mai frumoase! Mie muzica îmi place mult”, spune fotbalistul.
În paralel, acasă învaţă să cânte singur la chitară. Iniţial a vrut să studieze la Şcoala Populară şi acest instrument, dar a renunţat. Profesorul Şovăială îi promite că dacă învaţă notele, îi face rost de partiturile de la chitară de la colegii lui.
„Importantă e orga. Îmi place mult! E foarte frumos”, subliniază columbianul. Recunoaşte, însă că lunea, când are teorie muzicală, nu e tocmai ziua lui favorită din săptămână.
