* Rămasă fără soţ, decedat la începutul anului, Mărioara Ilie (FOTO) are un motiv serios de a-şi descreţi fruntea: fiul său cel mic a devenit, chiar şi preţ de-un meci amical, coleg cu Chivu şi Marica * „Îl ştiu bătăios de puşti. Îi dădeam bani de pachet, iar el lua tramvaiul ca să joace la Oţelul”, îşi aduce aminte una dintre cele mai fericite mame de fotbalist * Astă-seară, de la 21.30, naţionala în care a ajuns şi Silviu va întâlni Italia *
S-a petrecut minunea…
Doi gălăţeni au şansa de a debuta în această seară în echipa mare de fotbal a României - Cornel Râpă şi Silviu Ilie. Dacă primul este considerat de cel puţin un an de zile piesa principală pentru „export” a Oţelului, convocarea celuilalt a fost marea surpriză a selecţionerului Răzvan Lucescu.
Rămas fără tată la începutul acestui an, Silviu şi-a câştigat ulterior postul de titular în echipa lui Dorinel Munteanu, le-a bătut cu golurile sale pe Dinamo şi Universitatea Craiova (ambele, în deplasare), consolidând, astfel, poziţia de lider în Liga I a formaţiei din care face parte. O telegramă sub „tricolor”, asta-i mai lipsea, şi sâmbăta trecută s-a petrecut minunea.
„Hai, pregăteşte-te, eşti chemat la lot!”, l-a anunţat colegul Cornel Râpă, dar a început să creadă abia după ce l-au sunat Marius Stan şi Dorinel Munteanu, şefii săi de la club.
„Vai, dar cum m-aţi găsit?”
„Pe mine m-a anunţat abia după ce i-a confirmat domnul Dorinel. Am amuţit, nu ştiam ce să-i zic. L-am întrebat de vreo două ori, ca nu cumva să fie vreo glumă”, povesteşte, sfioasă, mama jucătorului de 22 de ani.
Am dus o luptă de lămurire de aproape jumătate de oră cu doamna Ilie pentru a o putea fotografia cu tricolorul sub care mezinul familiei va juca în această seară.
Aflând că este la serviciu până la ora 18, am căutat-o la locul de muncă (la o magazie de piese a Societăţii Navrom) şi ne-a întâmpinat extrem de mirată.
„Vai, dar de ce mă căutaţi, dar cum m-aţi găsit? Doamne, nu se poate aşa ceva, dar nu vreau să apar în ziar!” Încurajată de colegi, cea mai dragă fiinţă din viaţa „oţelarului” a acceptat să vorbească despre stângaciul care l-a cucerit pe Lucescu jr.
„Să fii cuminte şi să n-ai emoţii!”
„Tatăl lui se mândrea peste tot cu el, dar eu nu sunt aşa. Eu, ca şi Silviu, ţin prea mult în mine şi poate că nu este bine”, şi-a justificat trăirile doamna Mărioara, magaziner de peste 30 de ani la Navrom.
„Când v-am văzut, am crezut că a venit auditul!”, ne-a mai spus cu umor cea care l-a încurajat pe proaspătul internaţional înainte de plecarea în Austria, acolo unde va avea loc partida de verificare:
„Era emoţionat că va fi acolo, alături de Chivu şi de Marica, şi i-am zis să fie cuminte şi să nu aibă emoţii. I-am zis că şi jucătorii mari de la naţională au început de jos. Îl ştiu bătăios de mic, foarte ambiţios şi îi urmăresc mereu meciurile la televizor, în camera mea. Plâng şi mă bucur mereu pentru el. Când le-a dat gol oltenilor s-au împlinit nouă luni de la moartea tatălui. Doamne, ce s-ar mai fi bucurat şi bărbatul meu…”
„Din banii de pachet mergea cu tramvaiul”
Mărioara Ilie şi-a făcut timp să ne depene şi câteva amintiri din copilăria lui Silviu, stăpânindu-şi cu greu lacrimile.
„Îl am şi pe Florin, care-i mai mare cu opt ani decât el. Şi cel mare se apucase de fotbal şi i se tot rupeau tenişii şi treningul şi se plângea mereu. Văzând probabil că-l certăm pe Florin - că n-am fost o familie cu mulţi bani - Silviu a tăcut din gură”.
„S-a dus de unul singur la fotbal, aproape de blocul nostru, la fostul teren „Hidraulic”, şi, după o vreme, începea să întârzie după antrenament. Am aflat târziu că el se transferase la Oţelul şi, din banii de pachet pe care îi dădeam, îşi lua bilete de tramvai. Şi-a dorit enorm de mult să devină fotbalist”, îşi aduce aminte fiinţa care i-a dat naştere.
În această seară, în faţa unui televizor din cartierul gălăţean Micro 14 va bate mai mult ca niciodată inima unei mame fericite…
