Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) acum, atunci, mereu, spre nicăierea,
mai mult şi mai adânc şi mai departe –
unde nici moartea nu mai prinde viaţă,
unde nici viaţa nu mai strigă moarte,
când niciodată întră-n totdeauna
şi totdeauna intră-n niciodată,
când piere când şi când se surpă unde,
când tot nimicul iarăşi (nu) s-arată (!)
(!) și-aici, şi-acolo, orişicând... iubire
oriunde, iar, departe şi aproape –
triumful destrămării înainte
şi înapoi n-ajunge, nu încape
sărutul sec şi crud al amăgirii
cu lacrimi goale-n colţuri de batistă,
zadarnic tocmai când şi tocmai unde
nici veci, nici nicăieri... nu mai există (!)