Oţelul - Petrolul, semifinala aşteptată de juma’ de secol de o fostă glorie gălăţeană: „Revanşaţi-mă!”

Oţelul - Petrolul, semifinala aşteptată de juma’ de secol de o fostă glorie gălăţeană: „Revanşaţi-mă!”
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Portarului echipei Siderugistul Galaţi, învinsă de Petrolul în finala Cupei României din 1963, i-a vizitat ieri la antrenament pe fotbaliştii Oţelului * Speranţa unei victorii gălăţene în meciul Oţelul - Petrolul de joi l-a determinat pe Victor Câmpeanu să păşească pe un teren de fotbal pentru prima dată după 26 de ani
Oţelul Galaţi şi Petrolul Ploieşti se vor întâlni joi seară, în prima manşă a semifinalei Cupei României, la 50 de ani distanţă de când reprezentantele celor două oraşe au jucat finala acestei competiţii. În 1963, Petrolul câştiga trofeul după victoria cu 6-1 în faţa celor de la Siderurgistul Galaţi, iar portarul de atunci al gălăţenilor, Victor Câmpeanu, ajuns la vârsta de 76 de ani, consideră că abia acum, la jumătate de secol distanţă, este cel mai potrivit moment pentru „adevărata revanşă”.

N-a mai călcat pe un stadion de fotbal din 1987, decizie extremă luată „din cauza mizeriei din fotbalul românesc”. Ultimul meci la care a asistat a fost Oţelul - Dinamo (scor 3-3), când fundaşii gălăţeni se dădeau din faţa lui Cămătaru pentru a-i face culoar spre „Gheata de Aur”. Cămătaru marcase deja de două ori şi spune că n-a mai suportat teatrul din teren şi la pauză a plecat.

Doar apropierea „meciului revanşei pentru finala pierdută de generaţia mea” l-a determinat ca marţi, după 26 de ani, să păşească din nou într-un stadion. A mers la antrenamentul Oţelului, dornic să simtă starea de spirit a roş-alb-albaştrilor, iar primul care i-a ieşit în faţă a fost chiar portarul Branko Gravovac. Un schimb scurt de replici şi atitudinea jovială  a bosniacului au fost de ajuns ca acesta să-i intre în suflet. „Nu vei lua gol, sunt sigur! Să stai cu gura pe fundaşi, să-i ţii concentraţi continuu”, a fost sfatul simplu dat de fostul portar al Siderurgistului.

Atmosfera plină de bună-dispoziţie, cu jucători antrenându-se zâmbitori şi glumind între ei, l-a umplut de optimism pe Victor Câmpeanu. „Sunt convins că domnul Grigoraş a contribuit la această atmosferă. Echipa e un grup puternic, cel mai important lucru. Dacă ţin unul la altul ca la ochii din cap, n-au cum să nu ridice trofeul. A fost ca pe vremuri, când vedeam în privirea adversarului unde va şuta. În privirile acestor băieţi am văzut calificarea, acum sunt convins că vor câştiga. M-au cucerit, mă întorc pe stadion să-i văd de acum meci de meci”, a mărturisit fostul fotbalist.

„În ’63, la finală, a fost ceva ciudat cu noi”

Victor Câmpeanu a povestit că finala contra Petrolului din 1963 a fost pierdută la o diferenţă de scor foarte mare pe o cădere fizică rapidă şi inexplicabilă. „La cât de bine mergea trupa noastră, eram convinşi că o să câştigăm. Am început în forţă, am condus prin golul dat de Zgardan, dar apoi a urmat ceva ciudat. Brusc, după doar un sfert de oră, ni s-au înmuiat genunchii la toţi, picioarele nu ne mai ascultau. Am şi acum imaginea lui Anton Munteanu dând un şut banal, o minge simplă pe care, categoric, în mod normal o scoteam şi cu capul, dar inexplicabil picioarele nu m-au ascultat, ghetele au rămas înfipte în gazon. Aşa am luat primul gol, iar după căderea fizică a venit şi cea psihică şi până la urmă am luat şase. Nici celor de la Petrolul nu le venea să creadă, ne întrebau Pahonţu şi Munteanu pe teren ce naiba se întâmplă cu noi de suntem aşa de morţi”, a istorisit portarul Siderugistului de acum juma' de secol. Componenţa echipei gălăţene în acea finală a fost: Câmpeanu - Voicu, C-tin Coman, Stătescu, Dragomir, Oprea, Militaru, Gheorghe Ion, Matei, Zgardan, Zoltan David. În repriza a doua au mai jucat Emil Dan şi Traian Coman.

Calificare graţie mediei de vârstă scăzute!

Echipa gălăţeană, antrenată atunci de regretatul Traian Tomescu, jucase acea finală din postura de divizionară B ce tocmai reuşise promovarea. Sfertul de finală cu Progresul Bucureşti (Divizia A) a fost de un echilibru aproape perfect, 1-1 la Constanţa şi 2-2 a doua zi, la rejucare, ajungându-se să se aplice drept criteriu de departajare media de vârstă a echipei (24,9 ani Siderugistul - 26,6 ani Progresul). Şi la semifinală a fost nevoie de rejucare, 3-3 la Ploieşti în primul meci cu CSMS Iaşi (divizia A) şi 5-1 a doua zi. „Noi la Ploieşti am obţinut calificarea în finală, poate acesta este destinul, ca şi băieţii de acum de la Oţelul să se califice tot acolo”, a mai spus Victor Câmpeanu.

Fără gol luat la naţională

Victor Câmpeanu a început fotbalul la Câmpia Turzii, fiind remarcat într-o finală a campionatului juniorilor şi adus la „Tânărul Dinamovist Bucureşti”. Ulterior, a trecut pe la Dinamo Bacău, Dinamo Braşov şi Dinamo Cluj, la această echipă avându-l coechipier pe regretatul Costică Rădulescu, unul dintre cei mai importanţi antrenori din istoria Oţelului. În 1960 a ajuns la Galaţi şi aici a rămas.

A făcut parte din echipa naţională de juniori, unde printre coechipieri s-au aflat Florin Motroc şi Viorel Mateianu. Are un meci şi în echipa naţională de seniori, „la Belgrad, cu Iugoslavia, am câştigat cu 1-0, gol dat de Cacoveanu, cu capul”.

S-a retras din activitatea competiţională în 1965, devenind antrenor la o echipă nou înfiinţată, Dacia, care după fuzionarea cu Gloria CFR a promovat în „C”, moment în care locul din a treia ligă fost cedat Combinatului Siderurgic, pentru echipa cu titulatura de astăzi, Oţelul.

                                                 Echipa Siderugistul Galaţi, finalista din 1963 a Cupei României

Citit 4394 ori Ultima modificare Marți, 16 Aprilie 2013 18:13

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.