Preşedintele Federaţiei Române de minifotbal va candida pentru aceeaşi postură în cadrul federaţiei de fotbal, fiind unul dintre cei mai apreciaţi pretendenţi pentru acest post
Retragerea anunţată a lui Mircea Sandu de la şefia Federaţiei Române de Fotbal a generat un val mare de candidaturi pentru postul de cel mai important om din sportul rege în România. Cea mai surprinzătoare candidatură îi aparţine lui Răzvan Burleanu, preşedinte al Federaţiei de minifotbal. Burleanu a devenit unul dintre cei mai apreciaţi dintre pretendenţii la postul de şef al fotbalului românesc.
-Ce v-a determinat să candidaţi pentru postul de preşedinte al FRF?
-Conştientizarea faptului că fotbalul ca sport, în România, este în agonie. Oricât s-ar încerca să se îndrepte atenţia asupra echipei naţionale, a domnului Piţurcă sau a jucătorilor, realitatea de fond rămâne: fotbalul, la nivelul întregii ţări, trăieşte cu perfuzii, iar conducerea Federaţiei Române de Fotbal a fost şi este interesată de cu totul altceva decât ceea ce înseamnă salvarea şi dezvoltarea fenomenului fotbalistic. Din această cauză există un acut sentiment de cădere în gol şi de neputinţă pe care îl încercăm foarte mulţi iubitori ai fotbalului. Această senzaţie s-a acutizat o dată cu conturarea tot mai clară a lipsei de perspectivă pe care o întreţin Mircea Sandu şi Adalbert Kassai, cuplul sulfuros din spatele candidaturii domnului Gheorhe Popescu, persoana menită să-i justifice în continuare prin notorietatea sa pe aceşti oameni.
Pentru că iubesc acest sport şi pentru că sunt încredinţat că am capacitatea de a regândi din temelii modul de organizare al FRF, m-am hotărât să-mi asum candidatura pentru preşedinţia acestei organizaţii. De altfel, sunt foarte bucuros că programul meu de guvernanţă sportivă, lansat în toamna anului trecut, a stârnit foarte multe aprecieri şi un real interes pentru discuţii de fond care au evidenţiat acele detalii tehnice semnificative care contează atunci când vorbim despre schimbare instituţională, management şi performanţă.
-Ce vă recomandă să deveniţi şeful Federaţiei?
-Din punct de vedere al managementului sportiv şi organizaţional, un atu foarte important este experienţa pe care am acumulat-o din modul în care am construit aproape de la zero ceea ce sunt astăzi Federaţia de Minifotbal din România şi Federaţia Europeană de Minifotbal. În câţiva ani am reuşit ca dintr-o disciplină sportivă izolată să avem peste 30.000 de practicanţi legitimaţi în ţara noastră, care joacă în campionate locale şi naţionale, şi peste un milion de practicanţi, din 28 de state, la nivel european. De asemenea, pregătirea academică pe care o am în analiza managementului organizaţional, parcursul profesional în instituţii de top, foarte buna cunoaştere a mediului administrativ românesc şi european îmi conferă o viziune mai complexă în legătură cu ceea ce înseamnă construcţie şi dezvoltare instituţională, două domenii complet deficitare ale FRF. În acest sens, reuşita de la minifotbal demonstrează că, atunci când fixezi reguli obiective, criterii de performanţă şi principii de management, organizaţiile se dezvoltă sănătos iar rezultatele nu întârzie să apară. Un alt argument forte al candidaturii mele este chiar faptul că vin din afara „sistemului” fotbalistic, dar nu din afara fenomenului. Preţuiesc performanţa profesională şi încurajez meritocraţia, încrederea, cooperarea şi respectul faţă de lege. Nu am o mentalitate de clan, nu favorizez cârdăşiile, nu sunt şi nu am fost niciodată asociat cu persoane dubioase sau penali.
-Care sunt principalele trei obiective ale dvs. în cazul în care veţi câştiga alegerile?
-FRF va trebui să treacă printr-o transformare amplă. Pornind de la aproape nimic, care este moştenirea pe care o lasă domnul Mircea Sandu, am ambiţia ca în câţiva ani, prin viziune şi infuzia de proceduri manageriale, financiare şi de bună-guvernanţă să aducem Federaţia cel puţin la nivelul instituţiilor similare din Cehia sau Polonia. Vreau să câştigăm încrederea altor federaţii şi a sponsorilor de primă mână din Europa ca să ieşim din paragină şi izolare.
Un obiectiv pe care mi-l asum ca o misiune personală extrem de importantă, şi care se regăseşte pe larg explicat în Programul meu de guvernanţă sportivă, este orientarea FRF spre nevoile membrilor afiliaţi: asistenţă managerială, asistenţă financiară, sprijin pentru consolidarea infrastructurii sportive şi pregătirea personalului de specialitate. În prezent, Federaţia este o instituţie rudimentară care se comportă ca şi cum conducerea ar fi stăpână peste cei ale căror interese ar trebui să le reprezinte. Al treilea obiectiv este legat de primele două: performanţa instituţională şi creşterea randamentului membrilor afiliaţi vor genera, fără dubiu, creşterea nivelului fotbalului românesc şi apariţia performanţelor sportive notabile.
-Vă e teamă de vreun contracandidat?
-Nu îmi este teamă de nimeni, dar am un dispreţ teribil faţă de acel adversar cu care avem mereu de-a face noi românii când este vorba să ne căutăm binele comun. În astfel de momente, caracterele mici caută să se impună în detrimentul binelui legitim, iar încrengătura sufocantă de pile şi relaţii se activează pentru a deturna acţiunea publică benevolentă. În această privinţă, am certitudinea că domnul Mircea Sandu va face totul pentru a nu dezminţi această tristă realitate girată cu zâmbetul pe buze de domnul Gheorghe Popescu.
-Ce ştiţi despre fotbalul gălăţean? Aveţi semnale că veţi fi votat din partea celor de aici?
-Am fost deja la Galaţi şi m-am văzut cu foarte mulţi oameni. Semnalul pe care l-am primit a fost unul de încredere şi de schimbare profundă. Oamenii nu mai sunt dispuşi să-şi lase destinele în mâinile unor personaje care nu au contribuie cu nimic la mai binele fotbalului românesc, ba din contră, au semănat teamă, neîncredere şi sărăcie. Voi mai veni în oraşul dumneavoastră până la sfârşitul campaniei pentru că mi-ar plăcea enorm, băcăuan fiind, ca vântul schimbării să bată de această dată dinspre zona Moldovei.
