Nici dacă ştiu ce face, ce este şi cum este
şi ce se spune despre...nu pot pricepe cum,
unde şi când zvâcneşte sensul adânc al firii,
nu pot pătrunde ritmul înalt al cestui drum
croit să ispitească, să sfarme, să repare,
să-mi cheme răsuflarea la taină şi păcat,
să-mi amăgească starea cu vini primordiale,
să-mi dea zadar fiindcă nu stau la predicat!
Iertare şi osândă...iertare şi osândă...
balans al rătăcirii printre atunci şi-acu,
sminteală şi minciună-n funebră pendulare
printre un "da" rahitic şi un titanic "nu"...
mi-aduc aminte veşnic explozia de gene
ascunse-ntr-o placentă cu silă, dor şi drag,
să caute-ntru noimă mereu embrionară
un punct (din) in/vizibil...aşa, curat, zigzag!
